Condamnat pentru fals intelectual

Prin natura meseriei a trebuit să citesc primele două cărţi scrise de Klaus Iohannis, „Pas cu pas” şi „Primul pas”. Ca să citeşti producţiile editoriale ale preşedintelui României trebuie să fii bine odihnit, pentru că altfel te ia imediat somnul, dar şi să ai nervi de oţel, pentru că în caz contrar iei cartea şi o trînteşti de toţi pereţii, întrebînd în gura mare cum a putut o editură să publice asemenea platitudini şi cum e posibil ca un scriitor atît de slab să fie ales în cea mai importantă funcţie din această ţară. Limbajul lui Klaus Iohannis este de clasa a VI-a, banca de la geam, ideile par ale unui copil din clasa a VII-a, lăsat repetent un an din cauza rezultatelor slabe la toate materiile, iar mesajele sînt construite scrîşnit, de parcă le-ar fi făcut un copil supraponderal de clasa a VIII-a ameninţat că dacă nu sare la groapa cu nisip, de pe loc, un metru şi 50 de centimetri, atunci nu este lăsat să participe la evaluarea care să-i permită să intre în clasa a IX-a.

Încurajat de numărul mare de cărţi pe care le-a vîndut şi pe care le-au cumpărat curioşii, fanaticii săi susţinători, lingăii de care s-a înconjurat şi cei care vor să-i gonfleze stima de sine, Klaus Iohannis a mai scris o carte, din care, cei care au pus mîna pe ea, au scos citate de genul: „Noi, oamenii simpli, trebuie să găsim soluţii la problemele noastre, nu să-l aşteptăm pe Făt-Frumos, care nu prea apare”; „Nemulţumirea aduce la putere forţe atipice, care vin cu promisiuni bombastice”; „Este un mare avantaj că noi deţinem astăzi valori pe care nu trebuie decît să construim, pentru a onora o tradiţie şi a-i ataşa, în viitor, cele mai fertile valori”; „O piaţă mică revendică operatori mici. O piaţă mare revendică operatori mari”; „O economie care creşte sănătos aduce, pînă la urmă, cîştiguri măsurabile tuturor cetăţenilor. Pe cînd o economie care creşte nesănătos nu aduce nimic”; „Nu se poate reglementa ceva ce nu există încă”; „Nu ne mai putem permite să ignorăm date importante cu care realitatea ne cere să ne confruntăm (…). Nu mai putem ignora probleme de mediu, iar datele despre prejudiciile pe care le-am adus deja naturii trebuie să ne dea de gîndit”.

Presupunînd prin absurd că ar fi condamnat cu executare pentru învîrtelile sale cu imobile, care l-au transformat într-unul din cei mai bogaţi profesori de liceu din România, dacă domnul Iohannis s-ar apuca să scrie o carte pentru a ieşi mai repede, nu i-ar fi de ajutor. Din contră, s-ar mai alege cu un plus de condamnare pentru fals intelectual, că doar cineva care se dă intelectual nu poate debita asemenea adîncimi, şi pentru crimă împotriva limbii române.

Fiţi sociabili!