Comoara de pe Rarău

 Aproximativ 3.500 de boboci de clasa I au început şcoala fără abecedare pe bănci. De partea cealaltă, tot atîţia elevi suceveni de clasa a II-a au fost întîmpinaţi în noul an şcolar fără nici un manual pe bancă.

În cazul bărbaţilor, majoritatea aromelor care îi face să se simtă bine vine din zona gastronomică: baconul prăjit ocupă locul întîi cu 19% dintre opţiuni, urmat de pîinea proaspătă cu 16%, cafeaua – 11% dintre voturi şi mirosul de peşte pane şi cartofi prăjiţi – 8%.

Cătălin Nechifor a ţinut să precizeze că noua reţea rutieră de pe Masivul Rarău, care va fi denumită Transrarău – Drumul Comorilor, a fost deschisă circulaţiei rutiere după finalizarea lucrărilor de modernizare a unei porţiuni de 10 kilometri din drumul care face legătura dintre Chiril şi Rarău, spre cabana de pe acest masiv. El a subliniat că noul drum care face legătura dintre Valea Bistriţei şi Valea Moldovei va deschide calea către civilizaţie şi dezvoltare.

 

Scena 1

 

(Crîşmarul şi Costică au făcut analiza planului lor de afaceri şi trag concluziile de rigoare.)

Costică: Proşti am fost!

Crîşmarul: Proşti!

Costică: Da proşti cu adevărat!

Crîşmarul: Adevărat proşti!

Costică: Şi acuma ce facem?

Crîşmarul: Dăm cu Ionică de pămînt.

Costică: Cu el dăm de pămînt, da cu liceele adoptate ce facem?

Crîşmarul: Aşa-i. Ce facem cu liceele?

Costică: Tu mă întrebi? Eu te întreb!

Crîşmarul: Întreabă-mă!

Costică: Ce naiba facem cu liceele astea?

Crîşmarul: Dracu ne-o pus!

Costică: Aşa-i. Da ce facem cu ele?

Crîşmarul: Ionică ce zicea că facem cu ele?

Costică: Că le adoptăm şi le vindem.

Crîşmarul: Nu aşa. El zicea altfel.

Costică: Că le adoptăm, facem crîşme din ele şi pe urmă le vindem.

Crîşmarul: Ai nimerit. Aşa zicea. Nu mai bine adoptam biblioteca?

Costică: Am adoptat şi biblioteca. Nu mai ţii minte?

Crîşmarul: Măcar îi plină de cărţi?

Costică: Habar n-am, că n-am descuiat-o.

Crîşmarul: Hai să golim biblioteca de cărţi.

Costică: Te bolnăveşti de hernie de discuri. Nu-i bine.

Crîşmarul: Hai să le dăm foc naibii.

Costică: La licee?

Crîşmarul: Nu, bă. La cărţi.

Costică: Mai bine nu le dăm foc.

Crîşmarul: Da ce facem cu ele?

Costică: Stai că mi-o venit o afacere.

Crîşmarul: Drept să-ţi spun, m-am cam săturat de afaceri.

Costică: Taci şi ascultă.

Crîşmarul: Ascult, numa să nu mă plictiseşti cu cifre.

Costică: Ce fel de cifre?

Crîşmarul: Cifre de afaceri.

Costică: N-am cum, că nu mă pricep. Alta-i afacerea.

Crîşmarul: Care-i?

Costică: N-ai auzit că statu nu are cărţi de pus pe bănci la elevi?

Crîşmarul: Nu mă mir. Are statu ceva?

Costică: Asta-i afacerea. Şi acuma-i momentu.

Crîşmarul: Care moment?

Costică: Cînd o început şcolile. Mutăm cărţile în licee.

Crîşmarul: Şi dacă le mutăm, ce?

Costică: Scăpăm statu de bîrîială. N-auzi ce bîrîială-i afară?

Crîşmarul: Ce bîrîială?

Costică: De la elevi, că n-are după ce învăţa.

Crîşmarul: Vrei să spui că statu dă bani pentru cărţile noastre?

Costică: Cum să nu deie? Că statu nu mai are leţcaie de carte.

Crîşmarul: Vrei să dăm cărţile fără licitaţie?

Costică: Le dăm cum o fi. Le dăm şi degeaba la urma urmei.

Crîşmarul: Şi cu ce ne alegem?

Costică: Golim biblioteca cu ocazia asta şi-o facem crîşmă.

Crîşmarul: Vrei să te ieie la DNA la arest?

Costică: Mai degrabă îi luăm noi la băut.

Crîşmarul: Nu te pune, bă, cu miliţia!

Costică: Hai că asta-i afacere intelectuală şi ei nu se prinde.        

Crîşmarul: Şi dacă se prinde?

Costică: Îl băgăm pe Ionică la înaintare.

Crîşmarul: Hai că ne-am înţeles. Tu scoate cărţile din bibliotecă.

Crîşmarul: Şi tu cu ce te ocupi?

Costică: Eu fac pe-a bobocu, să nu ne ieie la ochi careva.

 

Scena 2

 

(Ionică se răstoarnă pe laviţă, sleit de puteri.)

Costică: Pe unde-ai umblat de eşti aşa prăfuit şi trudit?

Ionică: Umblu şi eu să-mi cîştig existenţa.

Costică: Nu prea arăţi.

Ionică: Cum vrei să arăt?

Costică: Mai optimist, mai înstărit, mai plin de viaţă.

Ionică: Şi cum să fac asta?

Costică: Vrei să te fac?

Ionică: Vreau!

Costică: Ia miroase aici în mînă la mine.

Ionică: Miroase a cărţi şi-mi întoarce stomacu pe dos.

Costică: Nu-ţi miroase a prosperitate?

Ionică: Ţi-am zis. Nu-mi miroase a bine.

Costică: Că n-ai vrea să-ţi dau să miroşi levănţică. De unde vii tu de fapt?

Ionică: De pe Rarău.

Costică: Aha! Te-ai dus la civilizaţie şi dezvoltare şi-acuma vii să faci pe nebunu cu noi!

Ionică: Care civilizaţie, bă? Care dezvoltare?

Costică: L-am auzit pe Nechifor. Nu mă prosteşti tu!

Ionică: Ce-ai auzit la Nechifor?

Costică: Va să zică ai fost pe Transrarău?

Ionică: Bine zis. Mai rău nu se poate!

Costică: Vrei să spui că nu ţi-o deschis calea spre civilizaţie şi dezvoltare?

Ionică: Ba mi-o închis-o cu bariere şi semne.

Costică: Şi cum te-ai strecurat dacă ţi-o închis-o?

Ionică: Am mers prin pădure.

Costică: Cînd ai ajuns ce-ai văzut?

Ionică: Unde să ajung?

Costică: La progres şi civilizaţie.

Ionică: Acolo sus? Acolo sus am văzut numa popi şi ţărani.

Costică: Şi civilizaţie unde era?

Ionică: Nu ştiu unde era. N-am văzut-o.

Costică: Progresu l-ai văzut?

Ionică: Nu l-am văzut.

Costică: Tu ai orbu găinilor. Uite ce scrie-n ziar!

Ionică: Ia să văd. Va să zică asta-i secretu.

Costică: Care secret?

Ionică: Va să zică acolo-i categoria a patra de vizibilitate.

Costică: Şi ce dacă-i aşa?

Ionică: Va să zică de asta n-am văzut progresu şi civilizaţia. Că eu bat numa pînă la categoria a treia cel mult.

Costică: Ai zis că ai văzut popi şi ţărani.

Ionică: Am văzut. Vrei să spui că ăsta-i progresu? Vrei să spui că asta-i civilizaţia?

Costică: Ce vrei să insinuezi? Vrei să insinuezi că nu-i asta?

Ionică: Popi şi ţărani nu avem şi la vale în sat?

Costică: Avem. Tu eşti prost? Cum să nu avem popi şi ţărani?

Ionică: Şi unde-i progresu şi civilizaţia?

Costică: Cum unde-i? Ce are-n comun popii şi ţăranii?

Ionică: Ce să aibă?

Costică: Cum ce să aibă? Ia gîndeşte-te bine.

Ionică: Are pe naiba.

Costică: Are şi asta. Şi ce mai are? Gîndeşte-te bine.

Ionică: Ce-are, bă? Că mă nebuneşti cu teoriile tale!

Costică: Are glas, bă. Nu cîntă ei amîndoi cînd ţi-i lumea mai dragă?

Ionică: Şi ce dacă cîntă?

Costică: Ia gîndeşte-te bine.

Ionică: Mă gîndesc şi degeaba.

Costică: Ăsta-i progresu, asta-i civilizaţia!

 

Epilog

(Crîşmarul intră pe uşă, aprins la faţă de emoţie.)

Crîşmarul: Am găsit o lădiţă în faţă!

Ionică: Bine că nu ne-o furat-o.

Crîşmarul: Ba o furat-o. Pînă m-am aplecat s-o deschid, o furat-o.

Ionică: Cine-o furat-o?

Crîşmarul: Cine s-o fure? Nişte ţărani. Măcar ştii ce era înăuntru?

Ionică: Ce să fie? Un fel de comoară.

Crîşmarul: Ai găsit pe Rarău o comoară şi ai lăsat-o la uşă s-o fure ţăranii?

Ionică: Mare pagubă! Mie îmi era de lădiţă.

Crîşmarul: Va să zică noi ne spetim aicea cu cărţile din bibliotecă şi tu laşi din mînă o ditamai comoară de pe Rarău?

Ionică: Cu ce fel de cărţi vă spetiţi?

Crîşmarul: Cu cărţi în limba română.

Ionică: Va să zică tot un fel de comoară fără valoare, cum ar veni.

Crîşmarul: Vrei să spui că-n lădiţă la tine tot cărţi erau?

Ionică: Şi mai rău. Era un steag tricolor.

 

Fiţi sociabili!