Clubul umoristic al Armeții

Încă de pe vremea cînd un tulburat de Botoșani (pură coincidență, hai, că n-or fi chiar toți de acolo croiți pe același tipar!) numit Talpan (aici s-ar putea dezvolta teoria numelor predestinate, așa cum o expunea cîndva, genial, Eugen Barbu, vorbind despre rapidiștii Rontea, Rîșniță și Teleșpan!) făcea valuri pe la televiziunile care din lipsă de subiecte îi creau neisprăvitului spațiu de emisie cu asupra de măsură, m-am tot întrebat dacă presupusele studii juridice ale acestui individ presupus a fi juristul unei grupări care n-a reușit să obțină prin șantaj ceea ce-și dorea (adică bani, mulți, foarte mulți bani) n-or fi cumva falsuri în înscrisuri oficiale. Pînă acum nu au fost dovedite, drept pentru care, pe lîngă televiziunile alea, au mai pus botu’ la elucubrațiile Talpanului și niscai tribunale, despre care dacă spun aici ce cred, sigur mi se înscenează și mie ceva de vreo şapte ani de bulău, ca prietenului meu cel mai bun. Ei, și după ce niște experți (să zic și despre expertizele judiciare ce cred și ce știu!?) penali au calculat valoarea Stelei ca fiind cam cît a lui Arsenal sau a lui Lyon (măcar bine că nu s-au lăcomit la Real sau PSG!), iar Talpanii s-au ales doar cu palmaresul, adică cu fix… pix!, am trăit să vedem și echipa clocită în incubatoarele Armeții de cloștile Lăcătuș, Ion Ion și Aelenei, la comanda juristului Talpan: comici vestiți ai gazonului, cu nimic mai puțin amuzanți decît Talpanii ori frustrații de pe banca tehnica, ăia trei de mai sus. Ca tot rahatul să aibă și moț, că fără ăsta nu puţea destul de tare, hop și președintele echipei ăsteia a Armeții: „Proiectul continuă! Dacă n-am promovat, mai există calea de a primi un loc în Liga a III-a la cerere, iar dacă nu, mai stăm un an în Liga a IV-a!”. Cînd auzi așa vorbe adînci, nu poți decît să întrebi așa, ca băieții: Să mori tu, mă?

 

Fiţi sociabili!