Cît mai durează panarama?

Scriu această rubrică în timp ce urmăresc pe unul din televizoare meciul FCSB de la Guimaraes, iar pe celălalt partida de tenis dintre Simona și Townsend. E deja 1 – 0 pentru portughezi, și probabil că așa va rămîne, deși tare mi-ar plăcea să văd un gol înscris de ai noștri, ceea ce ar însemna calificarea.

FCSB este exact ca în bancul ăla de acum vreo 50 de ani cu spionul român trimis în SUA, și care la întoarcere este întrebat de șefii lui dacă se poate introduce comunismul în SUA, la care ăsta zice: „Da, categoric, numai că ar fi păcat!”. Întrebarea e dacă FCSB se putea califica în Europa League, răspunsul fiind același. Adică da, dar ar fi fost păcat. Guimaraes e o echipă de vreo doi bani, dar chestia groaznică e că pînă și asta pare mai brează decît echipa lui Gigi. Și numai a lui Gigi. Chiar în acest moment se încheie meciul, după ocazia fabuloasă ratată de Cristea, cînd mai erau vreo 8 secunde de jucat. Așadar, FCSB era cît pe ce să facă minunea. Se naște însă întrebarea: cui i-ar fi folosit? Răspunsul e simplu: exclusiv deraiatului din fruntea stînei. Așa, însă, e posibil să asistăm la o reintrare cît de cît în normalitate, adică să nu-l dea afară pe actualul antrenor, să nu-i gonească pe cîțiva fotbaliști care joacă și mai prost decît ceilalți, să-i lase adică pe oamenii angajați să facă treaba pentru care iau salariu.

Panarama la care am privit stupefiați în ultimele cîteva luni cred că e pe sfîrșite. Mai există și alternativa de a vinde echipa. Nu cred că o va face. Și acum oricum nu mai valorează nici cît Dinamo, pe care eu o estimez pe undeva între paișpe lei și paișpe lei cincizeci.

Fiţi sociabili!