Ciprian Anton, preşedintele Asociaţiei Judeţene de Fotbal Suceava

S-a născut la Suceava pe 29.11.1979, a făcut Şcoala Generală nr. 8 Suceava (1986-1994), Liceul Industrial Nr. 4 Suceava (Colegiul Tehnic Samoil Isopescu 1994-1998) şi a absolvit cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport Craiova (1998-2002), avînd diplomă de licenţă pentru meseria de profesor de educație fizică și sport. Mama, Elena, şi tatăl, Constantin, sînt în prezent pensionari. Ciprian Anton, preşedintele Asociaţiei Judeţene de Fotbal Suceava, tocmai s-a întors din Belgia, acolo unde a coordonat o selecţionată a fotbaliştilor din judeţeană care a cîştigat cea de-a II-a ediţie a turneului pentru minorităţi organizat de FC România Bruxelles.

Jupânu’: Cît timp băteaţi mingea pe zi, unde şi cu cine?

Ciprian Anton: Am trăit alte vremuri, fără internet, telefon mobil sau play station. În aceste condiții, eram practic condamnați să facem mișcare. Am jucat toate jocurile posibile și imposibile, iar, lucru important, toate ne solicitau pe partea fizică: 7 cărămizi, prinsa, de-a v-ați ascunselea, urmărirea. Însă, fotbalul ocupa de departe primul loc în preferințele noastre, pe care-l jucam, improvizat, printre mașinile din fața blocului în care am copilărit, din cartierul George Enescu, dar și pe terenurile de sport ale școlilor din zonă: Generală nr. 4, Generală nr. 8 sau Liceul Sanitar, unde greu găseai o poziție liberă.

De unde pasiunea pentru fotbal? Care au fost fotbaliştii care v-au impresionat atunci cînd eraţi mic?

Pasiunea pentru fotbal mi-a fost sădită de tatăl meu. Tatăl meu îi admira foarte mult pe cei de la CSM Suceava, așa că tot el mă lua la toate meciurile din Divizia A – 1987. Dintre marii fotbaliști ai lumii mi-au plăcut la timpul lor Maradona, Gullit,Van Basten, Maldini.

Aţi avut probleme cu părinţii pentru că eraţi prea îndrăgostit de minge?

Am avut și probleme de genul acesta cu părinții, pentru că au fost cazuri în care ieșeam cu mingea afară, mă luam cu prietenii, și uitam să mai ajung acasă ca să mănînc și să-mi fac temele. De asemenea, s-a mai întîmplat ca din cauza fotbalului să mai chiulesc de la ore, ceea ce n-avea cum să fie pe placul părinților.

Care a fost pedeapsa cea mai mare primită în copilărie din partea părinţilor şi pentru ce?

Pedeapsa cea mai mare era să nu îmi dea voie afară, la joacă, alături de prietenii mei. Era cea mai dureroasă și priveam cu invidie de pe geam la ceilalți copii care băteau de zor mingea în fața blocului.

Care erau materiile care vă plăceau cel mai mult în şcoala generală?

Istoria, geografia și, desigur, educația fizică.

V-aţi gîndit vreodată la o carieră de fotbalist şi dacă da, pînă unde aţi visat că veţi ajunge?

Fiecare copil care iubește aceste sport visează să ajungă cîndva mare fotbalist, să joace la cel mai înalt nivel și să trăiască pe viu tot ce implică statutul de vedetă. Din nefericire, a ajunge sportiv de performanță este foarte greu, trebuie foarte multe sacrificii mai ales la fotbal, unde concurența este acerbă şi pot ajunge doi-trei jucători dintr-o generaţie! Am început junioratul la CSM Suceava, cu antrenor Constantin Baltăţeanu, iar la 12 ani am ajuns la CSŞ Suceava, cu antrenor Aurel Constantin. Puţină lume ştie că am debutat la seniori la 17 ani în liga a II-a, la Bucovina Suceava (1996), atunci cînd Nord Club Foresta a venit sa joace la Suceava în Divizia A, iar Bucovina Suceava a trebuit să plece la Fălticeni. După un sezon, Bucovina s-a desfiinţat, dar s-a înfiinţat campionatul de tineret speranţe pentru echipele din Divizia A, unde am evoluat pînă în 1999. Am plecat la CSM Bucovina Rădăuţi, în liga a III-a, unde am evoluat un sezon, după care am revenit la Foresta II Suceava, cu care am reuşit să promovez în liga a III-a. După anul 2001, odată cu dispariţia Forestei, m-am îndreptat către o dezvoltare profesională.

Cînd v-aţi hotărît să studiaţi la o facultate de educaţie fizică şi sport?

Poate o să rîdeţi, dar m-am hotărît în clasa a IX-a, după ce am intrat la liceu. În anii aceia nu erau clase de fotbal la Liceul cu Program Sportiv, dar erau la Liceul Industrial Nr. 4 Suceava (Samoil Isopescu) clase speciale mixte (fotbal-lupte), aşa că am terminat specializarea fotbal la liceu şi am vrut să continui la facultate de educaţie fizică şi sport, terminînd cu specializarea fotbal. Între timp am devenit şi antrenor cu licenţă UEFA A.

Care au fost paşii pe care i-aţi urmat pînă la a ajunge la poziţia pe care o ocupaţi în prezent?

După ce am terminat facultatea, am fost profesor de educaţie fizică şi sport la Şcoala Gimnazială Bosanci, Şcoala Gimnazială „Grigore Ghica Voievod” Suceava, Liceul Pedagogic Suceava şi Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare” Suceava, iar din 2007 profesor-antrenor la LPS Suceava. În anul 2008 am înfiinţat clubul de fotbal Sporting Suceava, unde am ocupat funcţia de preşedinte şase ani, cu o mică pauză în perioada iunie 2009 – ianuarie 2010, cînd am fost la Cetatea Suceava, în Liga a II-a. În perioada petrecută la CS Sporting Suceava, cu echipa de juniori a clubului am luat locul IV pe ţară la nivelul copiilor de 15 ani şi am promovat în anul 2011 in Liga a III-a. În anul 2014 au fost alegeri la Asociaţia Judeţeană de Fotbal Suceava, iar în 2018 am fost reconfirmat pînă în 2022.

Care este fotbalistul sau antrenorul cel mai de succes pe care aţi avut ocazia să-l întîlniţi?

De-a lungul timpului am avut ocazia să-i cunosc pe toţi jucătorii din Generaţia de Aur a României (1994), dar cele mai frumoase momente au fost atunci cînd am stat alături de jucătorul şi antrenorul Gheorghe Hagi (timp de opt ani am fost directorul Zonal pe Moldova al competiţiei „Hagi – Danone”).

Care este cea mai mare realizare profesională a dumneavoastră?

Ca antrenor am ocupat locul IV pe ţară cu echipa de juniori Sporting Suceava la categoria under 15 în anul 2009. În primul mandat ca președinte de AJF (2014-2018) am participat la trei sesiuni de lucru Study Group UEFA – Republica Moldova, Danemarca, România, ultimul aducîndu-mi un certificat de management în fotbal.

Cu ce echipe din ţară şi din străinătate ţineţi şi care sînt primii trei fotbalişti pe care-i apreciaţi?

Cum v-am mai spus, pe plan intern simpatizez cu Steaua încă din copilărie. Numai că, acum, această dragoste s-a mai estompat și din cauza situației de incertitudine pe care o traversează clubul de cîțiva ani. Nimeni nu mai știe cu adevărat care-i adevărata Steaua, echipa lui Becali sau cea a Armatei, care evoluează în Liga IV-a. Echipa și-a pierdut din identitate, nu mai are stadion, iar fanii s-au îndepărtat ușor, ușor. Din străinătate îmi place Barcelona pentru Messi. În campionatul României un jucător special este Ianis Hagi (atat cît va mai sta la noi). Dintre sportivii de top îi mai simpatizez pe Mohammed Salah şi Cristiano Ronaldo.

Cînd credeţi că va mai avea Suceava echipă de fotbal în prima ligă?

Eu am încredere că un proiect pe termen lung le poate aduce sucevenilor o echipă care poate promova în prima ligă în următorii patru – cinci ani, dar să nu uităm că ne trebuie infrastructură în primul rînd! Sincer, nu aş opta şi aş fi dezamăgit să promovez în doi ani, iar după să joc la Botoşani, Iaşi sau Piatra Neamţ pentru că baza sportivă nu corespunde condiţiilor de licenţiere.

Jupânu’

Fiţi sociabili!