Cînd va fi Mongolia catolică

De multă vreme îi suspectam pe savanţii britanici că-s ai naibii de deştepţi. Mai deunăzi, genialii albioni au descoperit că fiecare biped planetar posedă o „moleculă a tristeţii”. E vorba de bipezii care sînt posesori de glandă pituitară. Adevărul e că, deşi sîntem o specie de hliziţi şi zîmbicioşi, multă lume se dovedeşte a fi tristă. Te poţi naşte predispus la depresie sau te poate împinge viaţa către anxietate. Pentru fiecare situaţie există terapii. Chiar şi pentru depresivii cu apucături suicidale. Chestia e că, dacă ai probleme cu glanda pituitară, chiar că-i naşpa. De dragul de a ajunge cel mai bun, cel mai antrenat, cel mai frumos, cel mai harnic sau de dragul de a ajunge „cel mai cel”, mulţi o iau pe arătură. De exemplu, există în trupele paramilitare chineze soldaţi cărora, pentru a ajunge cei mai duri, „li se sparg cu barosul cărămizi aşezate pe cap”. Păi, dragi meseni, cînd ai pe ţeastă nişte cărămizi grele şi vine unul şi-ţi arde un baros în scăfîrlie e cît se poate de limpede că s-a dus dracului glanda ta pituitară şi te pocneşte molecula tristeţii în secunda doi. Un american „a ţinut în echilibru pe cap 101 cărămizi, cîntărind în total 189 de kilograme, timp de 10 secunde”. La ce, pituitara mea, foloseşte o asemenea demonstraţie? De fapt, aici ni se arată că unii bipezi planetari ori au o problemă cu cărămizile ori n-au neuronii zidiţi ca lumea. Dacă tot am pomenit de chinezi, iote cum un chitac dintr-ăsta mititel a vrut să demonstreze lumii să el e cel mai tare în pleoape. „Chinezul Dong Chang- Sheng a tras o greutate de 1,5 tone cu pleoapele”. Să moara pituitara dacă vă minţesc. Altul care nu-i cu toată pituitara acasă şi căruia i s-a urît cu traiul terestru e un columbian care „a sărit de 1.250 de ori, neîntrerupt, cu coarda pe o sîrmă aflată la 9,6 metri înălţime”. Adică, sîrma era pusă cam pe la etajul trei, iar ăsta a ţopăit pe ea de peste 1.000 de ori sărind coarda. O simplă greşeală şi îi cînta popa prohodul pituitarei. Hai să trecem niţel şi pe la raionul pentru dame. Şi astea au nereguli cu pituitara, mai ales atunci cînd vor să fie gigea în faţa masculilor alfa. Dragi meseni, serviţi de-acilea: „Un tratament cosmetic cu melci vii care se tîrăsc pe faţa clientelor reprezintă o nouă metodă în saloanele de înfrumuseţare”. Zărgheala asta a fost inventată în Japonia, dar s-a răspîndit urgent în întreaga lume. Cică, „mîzga lăsată de melc este plină de proteine, antioxidanţi şi acid hialuronic, ajutînd la eliminarea ridurilor şi pielii moarte de pe faţă”. Se ştie că damele ţin la ten, dar mai ales la siluetă. De frică să nu se îngraşe şi să nu mai poată ieşi în lume, starurile mondiale recurg la gesturi disperate. Madonna nu bagă în gură mîncarea ca s-o clămpănească şi s-o înghită. Nu, doar o miroase şi o pune la loc în farfurie. Megan Fox bea trei păhărele de oţet pe zi, Beyonce bea „un litru de apă cu sare la micul dejun, o cană de ceai laxativ seara şi 12 pahare de limonadă din zeamă de lămîie, apă, sirop de arţar şi pudră de ardei iute”, iar celebra Angelina Jolie papă gîndăcei, greieri şi larve de albină. Şi dacă tot sîntem la vedete mondiale, iote-o şi pe depresiva asta de Shakira, care de cînd a devenit mămică a dat în boala alăptatului. Zice diva: „Ador să alăptez! Nu mă pot opri. Cred că am să-l alăptez pînă pleacă la universitate”. Trebuie să ai o suferinţă la glanda pituitară ca să declari că plodul tău va fi înţărcat la 20 de ani, vîrstă la care unii pleacă în armată, sînt tătici sau deja suflă şi-n iaurt cînd aud de muieri trăsnite. Ei bine, dacă-i vorba despre cine-i mic şi bea lăptic, iote altă trăsnaie care s-a transformat rapid în fenomen social. Se pare că nu numai indivizii, ci şi colectivităţile umane suferă cu glanda pituitară. Serviţi de colea: „După succesul înregistrat la Tokio şi la Viena, francezii s-au gîndit să deschidă şi ei lîngă Turnul Eiffel o cafenea pentru pisici”. S-a inventat chiar şi cappucino cu lăptic pentru mîţele cu fiţe şi mofturi. Mîine-poimîine, nişte dintr-ăştia duşi rău cu pituitara vor inventa bordeluri pentru coropişniţe, spa-uri pentru racateţi şi saloane de înfrumuseţare „pentru a satului cirezi”. Dacă tot sîntem la poveşti pituitare cu animăluţe, iote ce a făcut un jucător de fotbal american de la formaţia Florida Gators. Aflat la plimbare, tînărul, care se pare că a fost înţărcat prea devreme, a dat peste o maşină de poliţie în care se afla un cîine lup. Ca să se dea şmecher, sportivul a făcut un spirit de glumă şi a lătrat la cîinele poliţist, care cîine, nici una, nici două, a hămăit şi el din toţi bojocii la jucător de bucurie că a dat peste un fraier arestabil. În Florida e interzis aşa ceva. Aşa că fraierul a fost mintenaş încătuşat şi s-a ales şi cu o suspendare din partea clubului. Dacă era cu pituitara la normal, ăsta nu ieşea pe stradă şi nu lătra aiurea, ci stătea acasă, se îndopa cu pop-corn şi se uita la meciuri de fotbal sau la filme cu cîini poliţişti. Cea mai aiurea deviere pituitară o au, însă, japonezii. Superstiţioşi cum sînt, ăştia plătesc bănet la greu ca să-şi modifice liniile din  palmă în ideea că-şi vor schimba soarta în acest fel. O fi chiromanţia o jucăreală ocultă, dar cînd dereglarea pituitară ajunge să cuprindă mase mai mari de oameni, atunci, evident, avem de-a face cu o istericală socială. „Bărbaţii au tendinţa să-şi modifice liniile din palmă, cele asociate cu succesul în afaceri, iar femeile îşi corectează liniile asociate cu căsătoria şi succesul în dragoste”. Cînd şi zona politicului înregistrează derapaje pituitare, deja se nasc probleme. Luaţi exemplu de la francezi. Un viceprimar din vestul ţării, pe fondul acuzaţiilor de rasism şi a saluturilor de tip nazist, „a răspuns provocărilor declarînd că Hitler nu a putut omorî suficienţi nomazi”. Cînd a văzut că aproape 150 de caravane de nomazi au ocupat un teren din  apropierea localităţii sale, vicele ăsta cu pituitara în derivă a spus: „Dacă eu aş fi fost Hitler, ar fi fost morţi”. Nici nu-i de comentat aşa ceva. Ce să ne mai mirăm că un viceprimar sătesc debitează tîmpenii cînd, iote, ditai vicepremierul Rusiei se duce la o şedinţă de partid înarmat cu un Kalaşnikov. O să facem vorbeală altă dată despre starea pituitară a Rusiei, ţară abrutizată, fanatică şi alcoolică. Pînă atunci, să vedem cum stăm noi, mioriticii. Păi, dragi meseni, chiar baciul din Mioriţa stătea prost cu pituitara. Aflînd de la oaia pîrîcioasă că „baciul ungurean şi cu cel vrîncean” voiau să-i facă capătul şi mîntuirea, el, baciul moldovean, cade în depresie şi se visează însurat cu luna, cu stelele şi cu alte alea. În loc să lupte pentru viaţa lui, să ducă oaia la poliţie, la şeful de post, ca să dea pe goarnă tentativa de omor, el, anxiosul, lasă totul baltă, inclusiv pe măicuţa sa bătrînă „cu brîul de lînă”. Apropo de baciul ungurean şi de neamurile lor. Mai deunăzi, bozgorimea din România iarăşi nu şi-a luat medicamentele şi a făcut o criză pituitară vizavi de regionalizarea ţării. Faptul că-n Constituţia României nici nu poate fi vorba de vreo aşa-zisă autonomie a aşa-zisului Ţinut Secuiesc îi face pe boangheni foarte anxioşi. Şi, se ştie, anxioşii şi depresivii pot deveni brusc foarte violenţi. Maghiarimea asta are într-adevăr o problemă pituitară. Cînd 1.665 de secui (atîţia s-au declarat la ultimul recensămînt) revendică 17.063 kilometri pătraţi din  teritoriul nostru naţional, e clar că băieţii ăştia au o problemă cu capul. Să le aducem aminte acestor pituitari depăşiţi de istorie că „steagul Ţinutului Secuiesc a fost inventat de Mihai Viteazul pentru trupele de secui care l-au ajutat pe voievod în campaniile sale militare”. Secuii n-au populaţie nici cît pentru un sătuc amărît, dar revendică trei judeţe. Chestia e că la ei glanda pituitară se numeşte Trianon. Băieţii ăştia trufaşi şi cam arţăgoşi mai bine s-ar întoarce la ei acasă, în Asia, şi ne-ar lăsa pe noi în pace. În ce priveşte autonomia inexistentului Ţinut Secuiesc, sigur, şi asta se va face. Cînd va fi Mongolia catolică, adică la sărbătoarea învierii cailor.

 

 

Fiţi sociabili!