Cînd s-alege praful

Sezonul fotbalistic trecut a fost pentru Steaua unul de mari realizări la intern, echipa cîştigînd toate trofeele (în premieră trei, cu tot cu Cupa Ligii, de parcă la noi chiar ar exista o ligă de fotbal!), în moţ cu cel cuvenit campioanei. Ăsta de la urmă, cel mai/singurul important, a fost cel mai fugărit dintre toate, în cele din urmă împiedicîndu-se (ca-n bancurile cu găini) şi lăsîndu-se încălecat tot de Steaua, după o aprigă dispută între împiedicate, cealaltă numindu-se ASA Tîrgu Mureş. Conform obiceiului preluat de la alţii (chestiunea formei fără fond, despre care am scris tot eu în „Monitorul” cu puţină vreme în urmă), şi la noi s-a împămîntenit disputarea unui meci mai mult de antrenament, între sezoane, calendaristic fiind primul din noul sezon, faptic încheindu-l pe deja încheiatul! Acest meci se premiază cu un trofeu, pompos denumit Supercupă, şi care le are drept protagoniste pe cîştigătoarea campionatului şi pe cea a Cupei. Cînd se întîmplă ca ambele competiţii să fi revenit aceleiaşi echipe, aşa cum e cazul Stelei la noi în acest an, în unele ţări Supercupa nu se mai dispută, că n-are de ce. Pe noi însă ne furnică exact ca pe maimuţă, şi atunci ne punem pe scărpinat, conform zicalei, pînă ne buşeşte sîngele. Aşa că Steaua, în loc să nu joace, sau să joace cu… Steaua, că ea le cîştigase pe amîndouă, s-a trezit în faţa lui ASA. De fapt, nu s-a trezit, că dormea cînd a început meciul, a continuat să doarmă pe toată durata acestuia şi cred că doarme şi acum, cînd scriu eu, la 24 de ore după ce trofeul s-a cărat la Tîrgu Mureş. Este primul, de fapt ultimul, trofeu pentru ASA, aflată în insolvenţă, de la care mai e un pas mic pînă la faliment. Aşadar, de cîştigătoare se alege cît de curînd praful. Iar de Steaua nu e cazul: de ea s-a ales praful încă de cînd l-a vîndut pe Sînmărtean.

 

 

Fiţi sociabili!