Cînd fugi de Dracu’

…și dai de tat’su! Cam așa s-ar putea sintetiza situația numitului Dybala, altfel un jucător de mare talent și virtuozitate, dar care, vorba… vorbei, n-are noroc în viață!

Argumentația se structurează pe mai multe planuri și străbate mai multe etape. Ar fi mai întîi prestația sa uneori strălucitoare la echipa de club, Juventus Torino, și care pe lîngă binemeritate elogii i-a adus și niscai titluri de campion. Succesul de necontestat în acest caz i-a adus însă în Champions’ League niște întîlniri cu Real de Madrid din care dacă spui doar că a ieșit umilit n-ai spus nimic. Nu doar el, ci cam toată echipa, care a luat-o mai întîi într-o finală, iar în ultima ediție într-o dublă de legendă, în care singura contribuție notabilă a lui Dybala, a lui Higuain și, desigur, a lui Buffon a fost să admire cum Ronaldo le dă cel mai frumos gol al anului și probabil al carierei sale.

Separat, sărăcuțul Dybala visa probabil la niscai performanțe cu adevărat remarcabile la echipa sa națională, Argentina, mai ales că ar fi putut face un cuplu de excepție cu colegul său de la Juventus, același Higuain. Numai că dacă n-ai noroc în viață, n-ai și gata! Pentru că tot la echipa numită Argentina, ba încă și pe același post, de constructor de joc, prestează numitul Lionel Messi, poate și nițel mai bun decît Dybala, dar oricum mai bine înfipt. Așa că la World Cup, bietul Dybala a fost silit să fugă din calea Satanei care purta numărul 10 pe tricou, fix pînă pe banca de rezerve, de unde a evadat doar vreo 22 de minute… pentru a participa la bătaia soră cu moartea pe care i-a tras-o Croația echipei sale! Cînd n-ai noroc…

Probabil cu amintirea de neșters a lui Messi în suflet și în neuroni, Dybala aștepta cu emoție reîntîlnirea cu echipa sa de club, acolo unde, evident, avea să fie cel mai iubit om din lot, după plecarea lui Buffon la PSG. Numai că pînă să preia postul de admirat principal, hop!, s-a finalizat transferul transferurilor, la Juventus poposind nimeni altul decît superstarul suprem, numitul Cristiano Ronaldo. Pe care, se știe, oriunde s-ar duce, lumea îl iubește mai mult decît pe oricare altul.

Ideea e fix aia din titlu, anume că degeaba a fugit (sau a fost fugărit!?) de Dracu’ cu numele de Messi, că a dat peste tat’su, al cărui nume de cod este CR7.

Fiţi sociabili!