Chuck Berry (V): Tîrziu, dar bine

Chuck Berry

Chuck Berry

Din nenumărate motive, Chuck Berry n-a spart piaţa vînzărilor de discuri din fragedă pruncie sau măcar din adolescenţă. Era deja căsătorit din 1948 cu Themetta Suggs (pe care o alinta spunîndu-i Toddy), avea cu ea chiar şi o fetiţă (Darlin Ingrid Berry) născută în 1950, iar existenţa şi-o cîştiga muncind la asamblat autoturisme în două fabrici şi făcînd pe portarul în blocul în care locuia cu familia sa. 

Norocul i-a ieşit în cale pe cînd se apropia deja de 30 de ani, în 1955: în timpul unui turneu la Chicago îl întîlneşte pe Muddy Waters, deja un nume la acea dată, care îi sugerează lui Chuck să ia legătura cu unul din Fraţii Chess, Leonard, proprietar al celebrei case de discuri Chess Records, cu care Muddy lucra deja de aproape un deceniu. Zis şi făcut. Surprinzător, însă, Leonard Chess nu pare foarte interesat de piesele blues sau rhythm and blues propuse de Chuck, ci de adaptarea unei piese country, intitulată „Ida Red”, un hit al lui Bob Wills, pe care Chuck o adaptase şi adoptase, cîntînd-o frecvent în propria-i versiune intitulată „Maybellene”. Înregistrarea istorică a piesei are loc pe 21 mai 1955, alături de Chuck cîntînd Johnnie Johnson la pian, Willie Dixon (da, da!) la contrabas, Jasper Thomas la tobe şi, la maracase, Jerome Green din grupul de acompaniament al lui Bo Diddley. Pe 10 septembrie, „Maybellene” urcă pe locul I în clasamentul Billboard de rhythm and blues şi pe locul V în clasamentul general. Dacă aveţi cumva emoţii în privinţa numărului de discuri vîndute, puteţi să vă liniştiţi: peste 1 milion de exemplare! Iar drumul lui Chuck către eternitate se deschisese deja.

 

 

 

Fiţi sociabili!