Cezar Straton, jurnalistul

CEZAR.STRATON-de-C.-TopanAm prefaţat pînă acum cîteva cărți de Cezar Straton, dragul meu „pădurar” bucovinean, însă mai ales dintre cele care acoperă „dragostea”. Dragostea de femeie, de pădure, de ţară, de demnitate, de adevăr (adică de dorul de regăsire, de identificare esenţială cu noi înşine, de fapt). Dragostea… un teritoriu infinit, iubit şi de mine și pe care l-am explorat şi eu, după puterile mele. Texte ale lui Cezar pe care le-am recomandat cu toată căldura, spre plăcuta zăbavă a lecturii, ceea ce o mai fac o dată și aici. Îi cunosc însă și jurnalistica în care s-a aruncat ca noi toți cei care scriem articole de ziar încă din anii nouăzeci. I-am citit o parte a acestei producții pentru presă în cîteva cărți pe care mi le-a dăruit, dacă mă ajută memoria, cînd ne-am văzut prima oară, aici, în orașul meu, Iaşi, poate la barul Continental, care încă exista și unde ne-am omenit cu cafele și poate cu ceva pe deasupra. Cu plăcerea descoperirii unei comunicări şi unei prietenii de – iată! – aproape o juma de viaţă!

Avantajul pe care îl am cu această carte este că am citit-o prima oară pe măsură ce se scria, autorul avînd amabilitatea să-mi trimită săptămînal ediția electronică a revistei Jupânu’, în care își publică în vremea din urmă producția de natură jurnalistică. Păcat că îmi trimitea revista în format pdf și nu sub formă de link, că aș fi putut posta multe din articolele sale pe pagina mea de Facebook, cum procedez adesea cu articolele care îmi plac. Ar fi meritat din plin să aibă parte de mai mulți cititori decît cei din Suceava și cei din lista sa de prieteni cărora, ca și mie, le trimite publicația. Poate cînd va citi prefața aceasta îi va fi de învățătură de minte! A doua oară am citit articolele reunite în manuscrisul acestei cărți. Ea – selecţia lui Cezar, acel „demo”, cum s-ar zice acum (care nu era necesară pentru mine, care îl citeam oricum, săptămînal, de mulţi ani, cu plăcere, pe „jupânul” Cezar ot Iţcani!) – începe pe 15 ianuarie 2014 și se încheie pe 17 septembrie 2015, acoperind nouă din lunile anului ce se îndreaptă spre sfîrșit. Dar cartea lui va cuprinde selecţii din articolele scrise, hebdomadar, în rubrica lui din Jupânu’, în ultimii şapte ani! Le dau girul meu necondiţionat, eu unul citindu-le cu plăcere, la vremea publicării lor!

Recitirea m-a ajutat să-mi verific impresiile pe care mi le formasem încă la lectura primei sale cărți de articole, impresii pe care poate le-am și scris într-o semnalare de presă, sau poate nu!? Mai întîi, aș spune că Cezar Straton este un jurnalist născut, iar nu făcut, are deci talentele absolut necesare unui jurnalist de analiză și opinie – spirit de observație, simțul selecției din noianul de evenimente și cel al decupajului, spirit critic și verdicte clare și autonome. Nu în ultimul rînd umorul, folosit cu măsură, deci numai atunci cînd trebuie. Că o fi România o „ţară tristă”, dar asta n-o împiedică să fie și, vorba marelui poet, „plină de umor”!

Cred că au activat și activează în România post-decembristă, la diferite nivele ale presei, mai multe „mii” – „jdemii” s-ar zice, în argou – de jurnalişti de opinie. De bună seamă că o mică parte dintre ei beneficiază de calitățile sumar enumerate. Din acest motiv o mică parte a uriașei cantități de articole de opinie a depășit viața efemeră a ziarelor și a meritat să ajungă între coperțile unei cărți. Articolele lui Cezar Straton fac parte din această rară categorie. Prin urmare, lectură sau recitire plăcută!

 Notă. Aceasta este prefaţa scrisă de Liviu Antonesei pentru „Struţocămila” lui Cezar Straton, carte aflată în prezent sub tipar.

Fiţi sociabili!