Ceasul rău sau patronul bun? Sau invers?

Nici n-a ieşit bine din pîrnaie rebotezatul Gheorghe Becali, că, exact cum zicea glasul povestitorului în fabulosul film (nord)coreean „Fata care vinde flori”, „nori negri se abătură” asupra bietei Steluţe, care, după ce pe timpul bulăului scriitorului-patron şi-a pierdut şi numele, şi sigla, şi culorile, şi palmaresul, iată că în pline Sărbători Pascale, îşi pierdu şi punctele, multe, cu care conducea plutonul de insolvente, spre uluirea proaspăt eliberatului care părea că nu înţelege nimic din ceea ce vede. Nu-i vorbă că nici înainte ciobanul suprem nu înţelegea mare lucru din ceea ce orice om cu un IQ minim pricepe, dar asta nu-i problema noastră, ci a lui. Pe noi ne interesează ce se vede pe teren, adică o panaramă de echipă din care după plecarea singurului jucător omologat ca atare, Sînmărtean, dacă ar fi să alegi vreo doi cu care să nu-ţi fie ruşine la o echipă de Divizia C, teamă mi-e că n-ai găsi nici măcar unul. Băieţii par în general veniţi cu altă treabă pe pajişte la ora începerii meciurilor şi zău că unii mi s-au părut miraţi că pe margine nu sfîrîie grătare şi că la pauză nu apare naveta cu bere. A te gîndi că mai poţi da încă o ţeapă naţională, dublată (iar la bani înmiită sau înmilionită) de una în Champions League, bazîndu-te pe vreo cîţiva împiedicaţi din naştere, pe cîteva rebuturi la export returnate de fraierii care au apucat să dea şi bani pe ele, başca nişte dinamovişti care nici măcar la Dinamo n-au mai încăput, e de tot hazul. Iar cînd toată banda asta de gîlme este antrenată de unul Gîlcă, la ce naiba să te aştepţi? Seria de eşecuri elimină ideea de ceas rău, iar actualul lot şi pe aceea de patron bun, că doar nu eu am vîndut fotbalişti şi am cumpărat comici vestiţi. Totuşi, cît timp Gigi era la bulău, echipa era lider detaşat. La ieşirea lui Gheorghe, s-a stricat. N-ar fi mai bine să se revină la starea de dinainte? Şanse ar fi, cît timp mai sînt şi dosare.

 

 

Fiţi sociabili!