Cum adică statul?

Acum vreo două săptămîni, într-una din serile în care la televiziunile de sport nu erau cine știe ce subiecte de mare anvergură, am rămas uimit să-l revăd pe domnul Dumitru Dragomir, mai cunoscut sub numele de scenă Nea Mitică, ba încă și mai cunoscut după porecla pe care categoric nu mai e nevoie să o

Da’ de ce și copitan!?

Săptămîna trecută, cumva înspăimîntat de ceea ce îmi fusese dat să văd la televizor, am scris în „Monitorul” despre fixațiile multor selecționeri ai României, încheind, așa cum era normal, cu actualul. Ideea era că domniile lor, chiar dacă iubirile lor cu crampoane sînt ieșite din formă, bătrîne, ținute cu anii

Mai proști decît proștii?

Chestia asta, dacă nu mă înșel, e o invenție braziliană, la fel ca „folha seca” (lovitura aia care face mingea să se învîrtă ca frunza uscată în vînt, dusă la perfecțiune de Garrincha; cei mai tineri poate aveți imaginea execuției lui Roberto Carlos din 1997, cînd bietul Barthez a privit luuuung la mingea care în loc să iasă la