Cîndva, în vremuri de demult, pe cînd ecranele televizoarelor ni se umpleau de infractori cu pretenții de „oameni de fotbal”, precum Pinalti, Pădureanu (odihnească-se!), Sechelariu (și el!), Borcea, Nețoiu, Dinel Staicu (pîrnăiași cu toții, fără excepție) și încă mulți, foarte mulți alții, ei bine, prezența unuia aparent

Bănuiesc că ați observat că optimismul care de regulă mă caracterizează s-a dezumflat progresiv în ultima vreme, astfel că ultimele prestații ale Naționalei nu m-au surprins cu nimic, dovada fiind chiar în numărul anterior al Jupânului, unde am scris încă de dinaintea meciului cu Suedia (rectific parțial:

…dată cînd vă mai terorizez în spațiul rubricii cu personajul numit Guriță. E clar că e numele lui real, nu porecla, întrucît dacă l-ar fi poreclit cineva astfel, s-ar fi găsit categoric vreun organism (din zecile de mii izvorîte) care să-l depisteze și să-l sancționeze pe creatorul poreclei, fiindcă, nu-i așa?, nu poți să faci mișto de defectul de vorbire al nici unui neisprăvit, că nu-i fair, nu-i politically correct, nu-i sifilizat, pardon, civilizat.