Pe ce lume trăim (II)

Acum vreo două săptămîni, pe cînd mă pregăteam să plec în Deltă, un şir de evenimente perfect inimaginabile m-a făcut să mă îndoiesc de capacităţile mele de înţelegere, ba chiar şi de simţurile elementare. A fost, mai întîi, apariţia din neant a unuia, Omar Hayssam, precum şi anunţul adiacent, venit nu din partea beţivilor din dosul pieţii, ci a şefului statului:

Pe ce lume trăim (I)

Ca mai mereu în timpul verii, cînd şalăul şi crapul (oare şi cega!?) mă cheamă, rubrica aceasta are de suferit, în sensul că nu pot produce obişnuita „replică”, deoarece „Jupânu’” nu se distribuie şi în Deltă, aşa că semnez chiar cu numele meu cele cîteva rînduri scrise înainte cu ceva vreme. M-am gîndit să încerc o analiză a stării de anormalitate perfectă în care existăm (că de trăit nici nu poate fi vorba), cu contribuţia indiscutabilă în primul rînd a politicienilor.

Domnilor Jupâni,

M-am speriat pur şi simplu cînd am citit toate prostiile pe care le-aţi înşirat despre mine în amărîtul ăla de articolaş de nici opt rînduri, de te şi miri cîte minciuni se pot înşira într-un spaţiu atît de mic. Başca că vă contraziceţi voi pe voi în două propoziţii scrise una după alta: în prima scrieţi că toate vorbele pe care le aveam la mine la început de mandat le-am folosit, iar în a doua că vorbesc pe hol cu femeile de serviciu.