Domnule jandarm Iacob,

De data asta chiar sînt convins că nu deviez prea tare de la formatul standard al rubricii ăsteia, întrucît chiar mă încadrez în mai multe din chestiunile pe care le-aţi abordat cu atît de multă virtuozitate şi, desigur, competenţă, încît nu e de mirare că v-aţi surclasat concurenţa pentru poziţia de Jupân de pardon. Numărîndu-mă şi eu printre cei peste 500 de plimbăreţi pe ruta parcare Real-Zidul morţii şi (deoarece am scăpat cu bine din vizita acolo) retur.

Vizionarilor,

N-am pus ghilimele la formula de adresare, dar puteţi să le puneţi voi înşivă, că cînd vă zic vizionari cred că pricepeţi că e la mişto, dar mişto d-ăsta european, de calitate, de 2 eurocenţi, nu de 2 bani, ca al vostru. E de speriat cum le ştiţi voi pe toate, începînd cu listele pentru viitoarele alegeri europarlamentare: de unde ştiţi voi pe ce loc voi figura eu pe liste şi mai ales ce e ăla „loc eligibil”?

Doamnă senator Miron,

Mă siliţi să abdic de la formatul standard al acestei rubrici: în loc să scriu o panaramă de pseudoreplică în numele dumneavoastră, mă simt obligat să vă dau o replică „de-adevăratelea”, ba s-o şi semnez cinstit. Fac chestia asta ori de cîte ori mă apucă dracii în calitate de cetăţean, de om, de ziarist, de ce-oi mai fi, atunci cînd cîte un/o oarecare, ajuns/ă cumva, conjunctural, mare sculă, o ia pe arătură.