Domnilor ziarişti,

Deşi îmi vine tare greu s-o recunosc, uneori îmi pare bine că Marele Om de stat, simbolul de necontestat al neamului românesc, genialul poet şi imbatabilul politician, desigur Preşedintele celui mai curat şi mai bun dintre toate partidele din întreaga istorie a ţării, Partidul România Mare… ce ziceam?, a,

Domnilor Jupâni,

Subsemnatul Tudor Popovici, cititor fidel al revistei dv., inclusiv online (atunci cînd vă amintiţi s-o introduceţi, dar şi cînd pot eu să intru pe rahatul ăla de net pe care îl am la Portsmouth, G.B., da, da!, au şi ei chestii de rahat), precum şi fotograf ocazional pentru o altă rubrică din revistă (pe care o scrie unul mic şi negru), pentru care sper că în următoarele două numere voi furniza niscai fotografii de la concertul Deep Purple, vă rog să inseraţi în rubrica asta (că în alta sigur nu m-ar lăsa titularul) niscai impresii de călătorie de săptămîna trecută, de pe ruta Londra-Paris-Bucureşti, nu de alta, dar poate pe vreun cititor îl furnică să calce pe unde am călcat eu şi o să acţioneze tot ca mine, ceea ce ar putea să-i fie fatal.

Domnilor,

Am constatat cu reală satisfacţie că în paginile săptămînalului dumneavoastră, consumate în mare măsură doar pentru cancanuri ridicole şi glumiţe care doar vouă vi se par amuzante, din cînd în cînd îşi găsesc locul şi chestiuni cu adevărat importante, de interes naţional, aşa cum sînt cele cu care mă ocup eu, spre binele ţărişoarei ăsteia şi a poporului din care sînt mîndru că fac parte.