Profeții

Toată lumea a auzit despre profețiile lui Nostradamus, învățatul medieval care ar fi ascuns în ale sale catrene preziceri vizionare despre viitorul omenirii. Misteriosul personaj – despre care unii „protocroniști” înfierbîntați susțin că ar avea rădăcini valahe – și-a criptat viziunile (descifrate cel mai complet de un cercetător român stabilit la Paris), ceea ce lasă loc îndoielilor asupra  valabilității „grilelor” de interpretare propuse de diferiți autori.

Jurnal de război (IV)

În acest ultim episod al rememorării – în An Centenar – vitejiei ostașilor români, care au schimbat – la Mărăști, Mărășești, Oituz, Cireșoaia și pe alte fronturi – soarta unui război ce părea pierdut, odată cu jumătate din Regatul României și întreaga lui avuție (după retragerea Guvernului la Iași și degrongolada trupelor rusești infestate de virusul bolșevismului și după armistițiul înrobitor încheiat de noi cu Puterile Centrale – care, din fericire, nu a mai fost pus în practică) ne întoarcem la paginile pline de adevăr și iubire de neam scrise în tranșee de Gheorghe I. Brătianu – fiul neuitatului Ionel Brătianu – voluntar la numai 18 ani pe front.

Jurnal de război (III)

În „Cuvîntul înainte” al cărții sale „File rupte din cartea războiului”, Gheorghe I. Brătianu – ilustrul istoric și desăvîrșitul patriot român, fiul lui Ionel Brătianu, dar și nepot al altui mare politician, Ion C. Brătianu (1821-1891),  cel ce a fost ctitor al PNL și președinte al Consiliului de Miniștri și a avut un rol marcant în Unirea Principatelor de la 1859, aducerea pe tron a lui Carol I, intrarea în Războiul de Independență, transformarea României în Regat – mărturisește cu modestia specifică marilor spirite că notele sale din război (în care se înrolase ca voluntar, la 18 ani, în ciuda poziției sociale înalte a tatălui său, Ionel) „aparțin păcatelor tinerețelor, de care nimeni nu scapă”.