Limba oficială este limba de lemn

Vorbe, vorbe… Înţelepte şi adevărate. Ori doar scăpate aiurea pe goarna rostirii înaintea necesarei consultării, de către grăitori, a minţii şi bunului simţ. Perle de gîndire reale alăturate unor ziceri glumeţ atribuite de autor unor persoane contemporane. Nutresc mai departe convingerea că acest amalgam ludic şi binevoitor este folositor spiritului nostru. Şi convingerea că acest cocteil vă va fi pe plac.

Locomotiva care merge doar cu spatele

Vom purcede la o nouă căutare de „perle” – naturale ori contrafăcute – în Oceanul fără fund – dar plin de funduri! – al minţii omeneşti. Cantemir scria, pe la 1700, că „în vremurile noastre pohtele stăpînilor sînt pravile de legi absolute supuşilor”. Dar, în vremurile astea noi, democraticeşti, pe plaiuri valahe, o fi oare altfel? Aşa credeai, aşa sperai, luminate prinţ moldav? Nimic nu s-a schimbat, de fapt, în cele trei secole trecute din epoca „Descrierii Moldovei”.

Fie roata şi pătrată, tot se mai învîrte-o dată

Atunci cînd am purces la acest demers de scoatere la lumina tiparului –  spre luarea aminte a jupânilor noştri cetitori – şi am îndrăznit a pune laolaltă un dicton memorabil lîngă o replică cretină, alături de alte ziceri, pur şi simplu imaginare, dar potrivite cu CV-ul de impostori al „oamenilor zilei”, eram departe de a bănui cît de bogat, de practic inepuizabil este zăcămîntul de cretinism naţional şi universal contemporan.