Jurnal de război (II)

Continui serialul consacrat vieții, dar și memoriilor din primul război mondial ale istoricului Gheorghe I. Brătianu, fiul marelui politician și patriot, cunoscut sub numele de Ionel Brătianu. Nu înainte de a consemna și comenta amintirile celui care va deveni un consacrat istoric (sfîrșind ucis de comuniști în 1953, în temnița de la Sighet) notez – în an centenar – cîteva lucruri puțin știute despre ilustrul său tată, sfetnicul de încredere al Regelui Ferdinand Întregitorul (dar și iubitul de taină al principesei Maria, viitoarea regină iubită a românilor).

Jurnal de război (I)

Gheorghe I. Brătianu a fost fiul lui Ionel I.C. Brătianu și al prințesei Maria-Moruzi Cuza, văduva fiului lui Al. I. Cuza. S-a născut pe 3 februarie 1898 la Ruginoasa și și-a petrecut copilăria la Palatul Domnesc de acolo. La 18 ani s-a înrolat ca voluntar în război, deși tatăl său, șef de partid, l-ar fi putut scuti. A devenit un reputat istoric, profesor universitar și membru al Academiei Române, doctor în filosofie la universitatea din Cernăuți și doctor în litere la Sorbona.

Românii e deștepți!

Propun jupânilor cititori – fără inutile comentarii – o puțin cunoscută poezie atribuită lui Camil Petrescu. Scrisă, probabil, prin anii ’50, ne face să înțelegem că românii, de multișor și pînă astăzi, nu s-au schimbat prea mult! Zeflemeaua ne-a fost și ne este a doua natură (dacă nu chiar prima, cea definitorie și poate că și… salutară!)