Klaus Iohannis

Klaus Iohannis
La Alba Iulia, Klaus Iohannis a ţinut să se fotografieze cu primarul PNL al Sucevei, Ion Lungu, şi cu preşedintele PNL al CJ Suceava, Gheorghe Flutur, ca să fie clar că domnia sa este pentru familia politică tradiţională.

Cînd miroase a trădare, tema reapare

Cînd miroase a trădare, tema reapare
„Nu știu cum apar dorințele astea de scindare a României și de obținere a autonomiei teritoriale de către liderii maghiari în momentul cînd cei de la guvernare pierd majoritatea în Parlament. De fiecare dată reapare această temă”. Declaraţie făcută de deputatul ALDE de Suceava, Ştefan Alexandru Băişanu.

Sanda Maria Ardeleanu – profesor universitar la Universitatea „Ştefan cel Mare”

Sanda Maria Ardeleanu - profesor universitar la Universitatea „Ştefan cel Mare”
Sanda Maria Ardeleanu – profesor universitar la Universitatea „Ştefan cel Mare” s-a născut pe 10.10.1954, la Fălticeni; mama – profesoară de matematică; tata – medic la Rîşca, Fălticeni; a vrut să se facă profesoară; a devenit profesoară. Oana Şlemco: Proveniţi dintr-o familie de suceveni? Sanda Maria Ardeleanu: Tatăl meu, un moldovean sadea, cu accent şi cu toate obiceiurile, tabieturile, cu ospitalitatea, căldura şi generozitatea moldoveanului din Modîrjac – Iaşi. Mama mea, o fiinţă adorabilă, deosebit de frumoasă, mai simandicoasă, venită din Ardeal, ea s-a născut la Miercurea-Ciuc, după care a făcut studiile în Braşov, facultatea la Cluj. Iată că s-a plimbat prin centre mari. Cînd a terminat facultatea a venit la Fălticeni. A trebuit să facă rost de o hartă şi să vadă unde se află Fălticeni pe harta României. Din mijlocul Ardealului, a ajuns la Fălticeni cu rachetele de tenis. Era şi schioară. Vă daţi seama, erau lucruri aici, în Moldova,  aproape necunoscute. Mama mea aşa a ajuns în autogara din Fălticeni, unde a fost primită de un inspector şi s-a îndrăgostit de Moldova atît de tare încît, deşi la un moment dat bunica mea, mama ei, îi găsise un post ca să se întoarcă în Ardeal, nu a mai vrut să se întoarcă. L-a cunoscut pe tatăl meu graţie profesorului Vasile Popa, marele cărturar, care este naşul lor de cununie şi naşul meu de botez. O poveste foarte frumoasă, de care am beneficiat eu pentru că m-am trezit într-o familie extrem de frumoasă. Ce voiaţi să vă faceţi atunci când eraţi mică? Niciodată nu am dorit altceva decît profesoară. Mi-a plăcut foarte mult şcoala. Mereu am fost pe podium, dacă pot să mă exprima aşa, fără să mă laud. Nu am făcut altceva decît şcoală. În familie se spunea: Sanda citeşte, Sanda învaţă. În permanenţă eram retrasă într-un colţ al casei sau într-un colţ al grădinii şi citeam. (…) O singură dată nu mi-am ascultat părinţii. Ei mi-am spus că ar trebui să devin medic şi fiind foarte conştiincioasă şi silitoare şi chiar tocilară, m-am apucat să învăţ anatomie, fizică, m-am dus pe la olimpiade de biologie, pe la Timişoara, totul foarte frumos pînă în clasa a XII-a în luna martie, cînd mai aveam două luni pînă ce terminam şcoala şi trei luni pînă la examenul de admitere la facultate. Fusesem pregătită cu profesor. În martie 1973, eram în bucătărie cu mama şi priveam ce face ea. Era o zi foarte frumoasă şi mama îmi spune: în faţa casei este o femeie, doarme sau îi este rău. Stătea în afara curţii, pe iarbă. Şi a fost o izbucnire pe care am avut-o atunci. Am spus că nu vreau să fiu medic, mie nu îmi place să fiu medic. Mama a intrat în panică. A venit tata acasă şi i-a spus că nu vreau medicină sub nici o formă. Şi m-au întrebat ce vreau. Atunci am spus că vreau să fiu profesoară, vreau limbi străine. Şi imediat mama a mers la şcoală şi a vorbit cu profesorii mei de franceză şi de engleză. Doamna profesoară Alexandrina Andrucovici pe care am avut-o ca model. Profesorii au încurajat-o pe mama. Am mers la Iaşi unde am dat două testări şi mi s-a spus că nu este nici o problemă şi am intrat a doua pe listă la franceză-engleză. A fost o concurenţă de 13 pe un loc. Cum eraţi în copilărie şi adolescenţă? Nu îmi plăcea iarna deloc. Stăteam numai în casă şi citeam, nu mă scotea nimeni la un săniuş. Eram percepută poate uşor arogantă, înfumurată, dar nu era aşa. Am avut întotdeauna o deschidere faţă de oameni şi de suferinţele lor. Întotdeauna am fost alături de oameni, dar am fost mai retrasă, nu m-a văzut nimeni pe la discoteci, ceaiuri. Cred că acesta este un defect. Nu am socializat de la început foarte bine şi am tot învăţat pe parcursul vieţii să socializez. Mi-a lipsit această latură, deşi în familia mea am văzut o socializare la cel mai înalt nivel. Părinţii mei erau foarte veseli, aveau prieteni, se făceau mese extraordinare. Acum sînt revoltată că din albumele pe care le am nu ştiu cîte zeci sînt cu fotografii de la mese. (…) Am fost percepută greşit, deseori am suferit din cauza aceasta, dar nu am putut să mă schimb. Aţi fost vreodată pedepsită de părinţi pentru pozne? Nu am fost urechiată niciodată. Cred că sora mea, Corina, a fost, ea făcea pozne mai mari. Eu eram o visătoare. Sînt şi acum. Pierdeam foarte des cîte ceva. Am pierdut cheile de la casă. Tocmai ne mutasem în casa nouă de pe strada Cireşilor (n.a. – din municipiul Suceava), care acum are 50 de ani, şi mi-a fost încredinţată cheia casei. Eram în clasa a VIII-a. A doua zi o pierdusem. A fost o mare suferinţă şi pentru mine, şi pentru toată lumea. Eu eram cu capul în nori şi permanent familia spunea că sînt ruptă de realitate. Aceasta era sintagma, aşa mă caracterizau cei din familie. (…) Cum aţi cîştigat primii bani? (…) Mărturisesc că am fost solicitată încă din studenţie să meditez copii la limbi străine, franceză-engleză. (…) Cred că primii bani din acele lecţii i-am avut, după care salariile. Trebuie să spun şi asta. Imediat după ce am început activitatea ca profesoară, la Tomeşti, am intrat în CAR Învăţământ şi vreau să vă spun că toată viaţa am fost datoare la CAR Învăţămînt. Tot ce mi-am făcut în casă pentru mine şi pentru ai mei a fost şi cu împrumuturi de la CAR Învăţămînt. Cînd am desfiinţat contul, aşa a fost o chestiune de respect faţă de oamenii care chiar au nevoie de acei bani, mi-am retras fondul şi am spus că este ruşine să mai merg să mai iau din banii pe care ar putea să-i aibă alţii. Nu sînt deloc economicoasă. Niciodată nu mi-am pus problema banului. Nu-mi plac banii. Nu am avut niciodată bani strînşi. Aveţi vreun regret legat de alegerile pe care le-aţi făcut în viaţă? Ceea ce mi s-a întîmplat în viaţă ...