Primarul Ion Lungu la ceremonia de premiere a celor 28 de elevi care au obținut media 10 la Evaluarea Națională și la Bacalaureat: ”Copii, să vă spun și care este partea bună a acestei epidemii. Din cauza coronavirusului nu am mai întîmpinat, ca în fiecare an, credincioșii veniți de Sînziene la Suceava, așa că nu a mai trebuit ca împreună cu soția, doamna Luminița, să învîrtim cele 5.000 de sarmale. Și, astfel, am avut timp să vă facem aceste frumoase coronițe”.

Elucubrez, deci exist

Ultima săptămînă a fost realmente una de o bogăție fără precedent în privința tembelismelor scoase pe gura bucală de o mulțime de cetățeni ai patriei… Am umplut vreo trei coli și jumătate format A4. Și tocmai cînd mă pregăteam să selectez cîteva a explodat bomba. Adică am auzit (probabil că și cei mai mulți dintre dv.) cum întîiul om al țării spune întîia enormitate (atît în formă cît și în conținut) din cîte s-au spus vreodată în galaxia asta prost făcută… Așa că îl punem în moț, ba îl și izolăm în rubrica de azi, așa cum se cuvine, pentru că în mod clar aparține unei categorii de bipezi căreia izolarea îi e mai mult decît necesară. Și la fel de necesară ne e și nouă izolarea lui. Așadar: Klaus Werner Iohannis, 30.07.2020, începînd cu ora 14.00, la toate televiziunile, mai puțin Cartoon Network: „Pentru PSD a fost important să creeze o criză sanitară, pentru a avea astfel motiv să critice guvernul!”. Doctore, pastilele nu trebuie luate regulat, la ore prestabilite și într-o anumită ordine? Iar psihologul și psihiatrul se învoiesc cînd și cum vor ei și îl lasă pe pacient să o ia prin lanul de porumb? Dar ieșirile din salon, apoi de pe secție, de pe etaj și din incinta clinicii nu sînt păzite de nimeni? Sau acolo cînd își iau liber, își iau cu toții: și doctori, și paznici, și asistente, și… toți? Bun, dar dacă chiar trebuie să plece toți, nu mai există cămăși de forță? Nu se mai practică străvechea metodă a legării pacientului de marginile patului, chiar dacă nu prea mai e agreată de fel de fel de organisme? Păi, cum e mai bine pentru omenire, în general: să se expună la fel de fel de riscuri, de la COVID-19 pînă la enormități debitate de fel de fel de deraiați, sau să se asigure că deranjatul e izolat, într-un fel sau altul? În sfîrșit, din moment ce CNA amendează televiziunile pentru te miri ce rahaturi, atunci cînd toate au transmis acest mesaj cu risc de mare impact emoțional, de ce n-au fost amendate eventual suspendate pe termen nelimitat? Fiindcă nu poți promova, la indiferent ce ore, elucubrațiile indiferent cui, fără să suporți consecințe. Cer scuze celorlalți „clienți” ai rubricii, dar zău că nu mi-am permis să-i desconsider în așa hal încît să-i așez lîngă ăsta. Doru Popovici

Între ”Carpe diem” şi ”Totul este deşertăciune”

Între ”Carpe diem” şi ”Totul este deşertăciune”
Vreau să vă vorbesc despre Dead Poets Society, un film din 1989 pe un scenariu  de Tom Schulman, regizat de Peter Weir. Am tot amînat să scriu despre el, am considerat că toată lumea l-a urmărit, dar ce să vezi? Sînt destui care nu știau de existența acestei creații și, din păcate, foarte puțini care să aprecieze lumea imaginată de Weir. Deși au trecut 31 de ani, mi se pare că acest ”microscop” orientat pe diferențele dintre oameni este mai actual ca niciodată. Și poate faptul că am trecut printr-un liceu militar și regulile lui cazone m-au făcut să simt mai acut toate problemele cu care se confruntă acești tineri de 14-16 ani care reprezintă o elită în ceea ce privește învățătura, dar care se izbesc de momentele caracteristice vîrstei: prima dragoste, conflictele cu părinții și profesorii, refuzul de a merge cu turma și de a respecta regulile rigide.