Your browser does not support the audio tag. https://live.radiotop.ro/radio/8000/radio.mp3?1605648477
Acasă Carte, film și tv Un policier cu final incitant și subtil

Un policier cu final incitant și subtil

Cel dintîi lungmetraj regizat şi co-scris de Dorian Boguță ar putea fi surpriza acestui început de an, căci scenariul pune în ţesătura unui policier care începe comun sumedenie de probleme morale, etice, psihanalitice. Şi o face cu minuţie, cu atenţie la sensuri şi nuanţe, şi mai ales la relaţiile care au şi subtilităţi, dar şi implicaţii ce aduc elementul special al acestei pelicule.

Anton, personajul principal, muzician genial, dar om cu mari probleme, este cel care dezlănţuie acțiunea – dispariţia lui punînd în prim plan interconexiunile cu familia, totul frizînd nebunia unei dorinţe de a controla vieţi şi destine. Relaţiile sînt mai toate distorsionate, drama personală a lui Anton adîncind tensiunea într-un crescendo bine calibrat, ce te ţine captiv în poveste şi alimentează încordarea.

Finalul este pe cît de neaşteptat, pe atît de uimitor şi lansează o discuţie care a făcut obiectul multor alte scenarii de succes, controversa fiind una căreia puţine state i-au găsit un răspuns în jurisprudenţa lor.

Dar dincolo de orice, URMA este totuși un film despre iubire şi limitele ei, despre fețele ei – nu toate luminoase -, despre pierdere, asumare şi sacrificiu, totul pus în pagina cinematografică atent cu ajutorul unei distribuţii perfect alese. Teodor Corban (perfect în toate cele!) este comisarul ce investighează dispariţia lui Anton Ropot, pe care îl interpretează Marin Grigore (pe care l-am mai văzut şi în Sieranevada şi prin seriale tv la modă), alături de ei avînd partituri convingătoare în roluri de mai mică sau mai mare anvergură Liviu Pintileasa, Lucian Ifrim şi Dragoş Bucur.

URMA punctează pe lîngă debutul regizoral al lui Dorian Boguță şi pe acela al Irinei Rădulescu, actriţă a Teatrului Mic, acum la primul ei film, şi al Mădălinei Ghenea, ce are primul rol într-un lungmetraj românesc.

Iar Irina este în rolul Anei – sora pianistului dispărut – remarcabilă, perfect balansată, dîndu-ne personajul care oferă cheia ce deschide la final înţelesurile acestui policier mult mai ingenios decît ai crede la prima vedere, mult mai lucid şi subtil, atunci cînd nu doar survolezi problematica pe care o propune, ci o diseci încercînd să îţi dai răspunsuri.

URMA este filmul pe care ai avea tendinţa să îl minimalizezi, dar nu te lasă nici distribuţia, nici finalul incitant, nici chiar felul insidios în care acţiunea pune stăpînire pe tine şi îţi lansează dilemele.

Nu vreau să dezvălui amănunte, nu dau repere şi nu raportez filmul la nimic. Vă invit să îl vedeţi, să vă gîndiţi apoi la ce reverberează în spaţiul vostru interior şi să vă răspundeți – dacă puteți – la întrebarea: pînă unde poate merge iubirea? Abia atunci munca echipei care a creat URMA va fi răsplătită, iar voi veți fi mai bogaţi cu o experienţă cinematografică interesantă!

Michaela Platon

Jurnalist de film

Exit mobile version