Your browser does not support the audio tag. https://live.radiotop.ro/radio/8000/radio.mp3?1605648477
Acasă Carte, film și tv Mustang, o dramă tulburătoare

Mustang, o dramă tulburătoare

O dramă tulburătoare într-o lume care nu a făcut saltul la civilizație.

Nominalizată cu filmul ei de debut la Oscar, Golden Globes, BAFTA şi cîştigătoare a unui premiu la Cannes, scriitoarea, scenarista, actriţa şi regizoarea Deniz Gamze Ergüven reuşeşte să ne dea cu Mustang o radiografie frustă a unei societăţi încremenite în obscurantismul altor vremuri, o imagine – din păcate încă reală şi în secolului XXI – a unui sat din nordul Turciei în care mentalitatea nu a evoluat în nici un fel. Ca să nu iasă din aceste tipare înapoiate, oamenii zdrobesc fără scrupule destine, aranjează căsătorii menite să le satisfacă orgoliile bolnave şi duc la extrem metodele de oprimare a personalităţii juvenile.

Drama narează ca într-un cíné-vérité povestea a cinci orfane crescute de bunică şi unchi într-un stil inchizitorial, după gratii, într-o atitudine refractară care ar dori să le impună un stil de viaţă anacronic. Mustangul (calul sălbatic ce nu poate fi îmblînzit) este Lale, mezina rebelă cu o inteligenţă intuitivă şi cu o determinare egale cu dorinţa de a evada din închisoarea care le este casă. Tot ea este aceea care se răzvrăteşte şi îşi asumă şi salvarea uneia dintre surori, cu un curaj pe care numai  disperarea îl poate da.

Înduioşător pînă la lacrimi este felul în care copilăria vrea şi găseşte mijloace să suplinească toate lipsurile atunci cînd are un minimum de confort afectiv. Fetele, deşi zăbrelite şi deprivilegiate, se joacă pe terenuri imaginare de tenis, se bălăcesc într-o mare fictivă pe care o ascultă fascinate în scoici ireale! Momentul îmi aminteşte de un altul similar din Timbuktu, filmul africanului Abderrahmane Sissako, în care am văzut cea mai absurd ireală scenă, aceea în care – într-un balet abstract – niște tineri joacă un meci de fotbal … fără minge. Și totuși în mișcarea piciorului către un balon imaginar este și voluptatea, dar și forța unui șut real, în lupta pentru cucerirea mingii este încleștarea adevărată a unor adversari care și-o dispută, iar în poartă saltul real ascunde în el și dorința de victorie, dar și copleșitoarea nebunie a unei societăți dominate de obscurantism și prostie. Peste toate, însă, speranța, imaginația și visul lasă încă porți deschise și dă șanse de evadare.

Morala din Mustang este amară, dar optimistă, căci, la fel ca într-un slogan motivaţional american: dacă vrei, poţi! Şi cu tot acest final deschis şi încrezător în viitor, filmul are un tragism implicit care ne urmăreşte pe tot parcursul, şi pe care muzica precum o litanie îl amplifică până la sfîşiere. Destinele celor cinci surori iau întorsături diferite: una se mărită din dragoste, alta forţată, una alege sinuciderea, iar mezinele evadează. Finalul le reuneşte în vis libere, fericite, jucăuşe, ca în vremea în care încă mergeau la şcoală şi puteau fi ca orice copil de vîrsta lor.

Un film intens, care ne revoltă şi ne face să ne gîndim că există încă multe locuri în lume în care societăţile nu au făcul saltul către civilizaţie.

Michaela Platon

Jurnalist de film

Exit mobile version