Care Viitor?

Care Viitor?
Fenomenul Viitorul, ajuns la apogeu în cursul sezonului precedent, cînd în ciuda oricăror calcule, ba chiar şi a logicii elementare, a reuşit să cîştige titlul de campioană, pare să fi intrat într-o nouă fază a existenţei sale (era cît pe ce să scriu „a evoluţiei”, dar zău că nu e cazul, fiindcă în mod evident avem de a face cu involuţie), iar dacă nu se întîmplă ceva din sfera paranormalului, sînt gata să pariez că în play-off-ul pentru retrogradare, Viitorul mai are de aflat doar de pe care loc va pleca spre liga secundă.
Ca unul care am avut numai cuvinte frumoase la adresa lui Hagi pentru reuşita indiscutabilă a proiectului său, îmi pare sincer rău de ceea ce se petrece acum. Pe fond, chestiunea pare în regulă: ai o pepinieră ale cărei produse trebuie cumva promovate şi tocmai de aceea le-ai adunat într-o echipă. Care, absolut surprinzător, a cîştigat şi titlul. Nu neapărat datorită valorii ei, ci mai degrabă din cauza lipsei de valoare a celorlalte combatante. Nu pot să cred că Hagi nu e conştient de adevărata valoare a echipei sale. Fiindcă Viitorul său e creat spre a vinde fotbalişti aflaţi încă în formare. Talentaţi, învăţaţi chestiile de bază, dar încă în formare. Cine merge în cupele europene nu vinde, ci cumpără. Acolo merg echipe solide, formate şi închegate, nu experimente. Nu grădiniţe, nici măcar licee, ci universităţi de fotbal. Cine a urmărit cu atenţie echipa asta, a putut constata că fotbaliştii, la bucată, sînt buni. Împreună nu reuşesc nimic. Produsul colectiv e un fotbal de maidan, de amatori, de judeţeană. De aceea nici Hagi nu se agaţă de ei: care vrea să plece, e liber s-o facă, dacă preţul oferit e bun. Astfel, fotbaliştii lui Hagi i-au întărit pe principalii rivali. Ce s-a pus în loc, e ori expirat, ori neformat.
După ce va retrograda, cred că Gică ar trebui să nu mai tragă niciodată la promovare. Pentru că asta presupune şi riscul de a te trezi campion, ba şi trimis să te faci de rîs prin Europa.
Fiţi sociabili!