Care VAR?

Ultimele două-trei săptămîni ne-au adus pe ecranele televizoarelor numeroase fapte fotbalistice la limita percepției umane, intervenția brigăzii generic numite VAR fiind necesară și adesea salutară.

Cu aceste prilejuri mi-am reamintit că printre primele locuri de pe Terra unde s-a experimentat sistemul, cu puțini ani în urmă, se număra Spania. La finalul primului sezon cu VAR, specialiștii în fotbal, adică antrenori, jucători și chiar arbitri, și-au exprimat punctele de vedere în legătură cu noua invenție, majoritatea criticînd-o, spunînd că e mai degrabă mîncătoare de timp decît de un real ajutor al arbitrilor. Inițial am rîs, spunîndu-mi că obiceiul rău nu piere cu una, cu două, și că reacția domniilor lor venea din faptul că nu se mai poate face un blat ca lumea, nu se mai poate da un penalty de-a droanga, nu se mai poate lăsa un ofsaid neobservat, că vine VAR-ul, vede și repară. Iar apoi vine Federația și pedepsește.

Au trecut de atunci doar trei, patru ani, sistemul s-a generalizat, l-au preluat multe țări și multe competiții. Paradoxal e că, de exemplu, în cupele europene se folosește doar în una din ele… și doar de la optimi de finală încolo! Pe de altă parte, asistăm la ciudățenii cum a fost cea din Italia, cînd o echipă a ratat o ocazie, cealaltă a plecat pe contraatac, a înscris… numai că s-a apelat la VAR, care a derulat imaginile din careul ălălalt, s-a constatat că ratarea fusese pe bază de fault, s-a anulat golul înscris, s-a dat penalty în partea ailaltă, și în loc de 2-1, s-a făcut 1-2!

Nu-i mai bine la noi, unde nefiind VAR, poate arbitrul să se uite la tentativa de omor la adresa lui Ianis și apoi să nu fluiere nimic? Cu puțin noroc Ianis scapă viu, iar noi toți putem merge la culcare la ora planificată, fără să mai asistăm la derulări de faze și pierdere de vreme. Vorba cîntecului: trăiască VAR-ul în care nu ne-am născut!

Fiţi sociabili!