Care „onoare”, bă, golane?

Cu fiecare zi pe care o petrece într-o libertate în egală măsură inexplicabilă şi absolut nejustificată, şi probabil că tocmai din acest motiv, golanul suprem al fotbalului românesc (detaşat cel mai penal din cîţi există pe Terra), Mircea Sandu, capătă parcă noi puteri şi, ca o consecinţă directă, dă dovezi că tupeul său nemărginit găseşte noi şi noi căi de manifestare. Toată săptămîna trecută, practic n-a trecut zi fără să citim şi să ne crucim de ce e-n stare derbedeul. Încă mai consternant e faptul că nimeni nu se sesizează, nimeni nu-l ia de guler, nimeni nu-l înjură de mamă şi, peste toate, nimeni nu-i pune cătuşe. Chiar n-aţi citit „Gazeta Sporturilor” de marţea trecută? Unde pe ultima pagină, vă dau cuvîntul meu de onoare, am citit de trei ori la rînd chestia asta halucinantă: că Naşu’, pregătindu-se de abdicarea de la anul, s-a gîndit să le securizeze poziţiile altor doi neisprăviţi de la FRF, primul fiind, desigur, ăla cu care face bandă încă de pe cînd frecau mingea (cu mult talent, trebuie s-o spunem) amîndoi la Sportul Studenţesc prin anii ’70: Adalbert Kassai, secretar general al FRF, cel mai devotat servitor al şefului de bandă. Celălalt fiind un nume mult mai puţin prezent în presă, dar şi el membru de nădejde al bandei: Dumitru Mihalache, director general al FRF. Dacă n-aţi citit în Gazetă, e rîndul dv. să vă cruciţi, aflînd cum s-a gîndit borfaşul să-şi apere co-borfaşii de o eventuală acţiune de cotropire a FRF de către Porumboiu („am să stîrpesc şobolanii din cuibul de la FRF!”) sau altul (nu, nu dl. Gică Popescu, ăsta doar şi-ar dori să reîmprospăteze niţel cuibul cu ceva şobolani proaspeţi, cu el însuşi în frunte): întocmindu-le contracte de muncă în care să fie inclusă şi o…o…o…clauză de reziliere!!! Ca la Messi, fraţilor! Ei, nu chiar de 120 de milioane, dar de cîte 500.000! Cuuumm? Uite-aşa! Deci: vine alt şef, vrea să-i gonească pe şobolani, nu poate, că ar trebui să le dea cîte 500.000 de euroi ca să-i poată goni. Exact ca lu’ Piţi, venit şi el cu banda şi căruia nu poţi să-i cari şuturi în fund că are…clauză! Da’ Naşu’? El n-are nevoie de clauză. El rămîne, deşi pleacă!!! Rămîne preşedinte de onoare. Care onoare, bă? Pîrnaie!

 

 

Fiţi sociabili!