Care-o fi fost mai rău?

La distanţă de exact o săptămînă, echipa în care ne puseserăm ultimele speranţe europene, Steaua (că doar n-om fi luat-o cu toţii razna, încît să-i spunem FCSB!?) a mai înhăţat încă 3 goluri într-un meci, ducînd la un golaveraj de 1 – 8 prestaţiile sale de o săptămînă în competiţiile, pentru ea mai ales, eliminatorii! De unde la tragerea la sorţi pentru Europa League bucuria întîlnirii cu Lazio a fost doar niţeluş mai puţin entuziastă decît cea din Cupa României, cu Hermannstadt, la final ambele adversare s-au dovedit a fi cu clase multe peste Steaua, astfel încît preconizatele petreceri cu lăutari s-au transformat în bocete la căpătîiul defunctei echipe, presupusa multiplu triumfătoare. În loc de trei trofee ca şi adjudecate (campionatul, Cupa şi Supercupa la intern) plus ălălalt ca bonus în Europa, Steaua are acum de negociat cu propria-i impotenţă ipotetica salvare a sezonului prin adjudecarea titlului naţional. Lucru care, după cum se arată vremurile, nu-i tocmai la îndemînă, mai ales dacă vrei să-l obţii cu o echipă din care, pe lîngă portar, fundaşi, mijlocaşi şi atacanţi (hai, şi antrenor, din moment ce n-are şcoală!) mai lipseşte şi pofta de joc. Bizar e că după ce a plecat şi ultima marfă realmente vandabilă, nu numai că în loc nu s-a adus nimic cît de cît comparabil, dar nici ăia rămaşi, din care vreo doi, trei, ar fi trebuit să se bată ca leii pentru titularizare, profitînd de şansa ivită, nu par interesaţi de fotbal în general. În situaţii d-astea, ştiţi cum se zice: că e nevoie de un şoc la echipă. În traducere, de un nou antrenor. Numai că la halul în care arată lotul, nici tripleta Guardiola-Mourinho-Zidane n-ar putea face nimic mai mult decît Dică. Cînd nu ştii să zici care-i mai rău dintre 5-1 de la Lazio şi 3-0 de la Hermannstadt, soluţia cea mai normală cred că ar fi închiderea tarabei. Simultan cu Dinamo, desigur, mai ales că şi comuniştii care le-au inventat pe ambele s-au cam cărat şi ei.

 

Fiţi sociabili!