Care-i vîrsta blues-ului?

Joe RusiDacă în numărul precedent ne-am ocupat de ceea ce a fost în zilele premergătoare Festivalului de Blues, adică de spectacolele gratuite susţinute de nume de mare rezonanţă, dar şi de copii-minune, astăzi vă propun să intrăm în programul oficial, adică să vedem ce s-a petrecut în noul amplasament al evenimentului, în parcarea de la Cetate. Aşadar, cu vreo oră bună înainte de start, am rămas surprins de numărul mare de copii prezenţi acolo. După care mi-am dat seama că erau participanţii la Seminarul de Blues susţinut de marele maestru al genului, Joe Rusi, în cursul dimineţii, la Liceul de Arte, iar rezultatul l-am văzut/auzit cu toţii, adică vreo 500 – 600 de oameni cîţi eram acolo: au urcat pe scena două „big band”-uri conduse de însuşi dl. profesor Joe Rusi, iar ceea ce am văzut ne-a dat speranţe că blues-ul va trăi mult şi bine… chiar şi aşa inexistent, cum e el în România! The Story Tellers, adică Marcian Petrescu şi Florin Giuglea ne-au plimbat mai bine de o oră pe malurile Mississippi-ului, poveştile lor fiind cu precădere muzicale, nu verbale. Culmea e că Florin a vorbit mai mult decît Marcian, lucru care cunoscătorilor li s-a părut de-a dreptul neverosimil. A venit apoi Lee Hadley, un show-man irlandez, despre care Bobby îmi spusese că e mai degrabă rock’n’roller. Nu era, după cum el însuşi mi-a zis înainte de concert. Sau nu era doar atît, ci un entertainer realmente excepţional, care a dat-o din blues în (totuşi!) rock’n’roll, în baladă, în funky, dar şi în „light music”, totul de o calitate absolut formidabilă. Numai bine pentru a face trecerea la headliner-ii serii, nemţii numiţi Henrik Freischlader Trio. Nici aici nu l-am crezut pe Bobby: cum adică nemţi să rupă chitarele şi toba din blues!? Da’ au făcut-o. Pot spune că ne-au impresionat de-a dreptul. Era să spun că ne-au uimit, dar nu: uimitor avea sa fie Josh Smith, americanul din ultima seară. Despre Josh, în numărul următor.

 

 

Fiţi sociabili!