Care ar fi cîştigul?

Sînt tot mai convins că vremurile de azi au luat-o complet razna, că omenirea şi-a scăpat de sub control şi că acţionează parcă din ce în ce mai mult pe principiul maimuţei, care se ştie că atunci cînd n-are ce face se scarpină fix… acolo, pînă o buşeşte sîngele, cum zice vorba din bătrîni. Cam aşa mi se pare că se petrec lucrurile în Spania, ţara care pînă de curînd mi se părea binecuvîntată, şi unde românii, mulţi de tot, ce s-au stabilit acolo, probabil că au simţit că locul e sigur, e frumos, ba şi bănos, astfel încît să tot trăieşti. Numai că nici prea binele nu e în firea spaniolului, care în ultimele zeci de ani a avut niţeluş de lucru, ba cu dictatura lui Franco, ba cu teroriştii ETA, astfel încît te-ai fi aşteptat ca măcar alte cîteva zeci de ani să se bucure de binele existent. Numai că dacă nu-s bascii şi ETA lor, atunci e Catalonia şi … Piquet, cel mai vocal reprezentant al separatiştilor, din speech-ul căruia să fie al naibii ăl’ care a priceput ceva. Astfel, domnul (fost?) Shakiru’, cu lacrimi în ochi cam ca beţivii noştri din dosul gării, o bagă p’aia cu dreptul la independenţa Cataloniei la pachet cu mîndria de a juca în naţionala Spaniei, încît îţi vine să te întrebi dacă omul chiar ştie despre ce-i vorba sau votează ca deştepţii ăilalţi, de la Brexit. Una peste alta, singura chestie concretă, la mintea mea, e că dacă iese gluma cu secesiunea, vor dispărea din La Liga cîteva echipe importante, în cap cu Barcelona. În loc să mă bucur că astfel Realul meu ar cîştiga probabil toate campionatele şi cupele Spaniei, mă întreb ca în titlul de azi: care ar fi cîştigul dacă joci contra unor neisprăviţi? Ce bucurie ai avea să baţi tot pe alde Eibar şi Leganes şi Deportivo? Ce bucurie ţi-ar putea aduce asta? Ori că Ronaldo ar deveni golgheter cu 79 de goluri pe sezon?

 

 

Fiţi sociabili!