Capitala culturală rurală

Spectaculoasa paradă a datinilor şi obiceiurilor de iarnă a scos din casă mii de suceveni. Vremea frumoasă, prielnică plimbărilor, după minivacanţa de Crăciun, a contribuit din plin ca în acest an parada să aibă un public extrem de numeros. Trotuarele de pe traseul de la Stadionul Areni pînă pe Esplanada Casei Culturii Suceava au fost pline de oameni de toate vîrstele, pregătiţi cu aparate de fotografiat, telefoane mobile sau tablete să surprindă coloritul viu al costumelor, vivacitatea dansatorilor şi originalitatea măştilor de Anul Nou.

 

„Din păcate proiectul nostru nu s-a calificat, dar important este că am participat. În finală au fost selectate patru oraşe din 14 – Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca şi Baia Mare. Am părăsit competiţia cu fruntea sus, mai ales că am făcut o figură frumoasă la prezentarea strategiei noastre culturale şi am fost încurajaţi de experţii Uniunii Europene să mergem mai departe cu ea”, a spus primarul Sucevei, Ion Lungu, care a fost prezent la Bucureşti alături de alte nouă persoane implicate în realizarea şi prezentarea strategiei culturale a municipiului reşedinţă de judeţ.

 

Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Cătălin Nechifor, a prezentat, într-o conferinţă de presă, autocarul Ansamblului Artistic „Ciprian Porumbescu”, în comparaţie cu cel cumpărat în urmă cu trei ani, în mandatul fostului preşedinte CJ, Gheorghe Flutur. În urmă cu aproximativ două săptămîni autocarul ansamblului a fost acoperit cu autocolante cu imagini din Bucovina – mănăstiri, peisaje, ouă încondeiate etc., astfel încît orice deplasare reprezintă şi publicitate gratuită pentru turism în Bucovina. Nechifor a afirmat că a avut ocazia să constate impactul pozitiv al noii imagini a autocarului asupra privitorilor, cu ocazia unei deplasări pe care ansamblul a făcut-o la Bucureşti, iar autovehiculul a fost parcat vreme de cîteva ore în faţa Camerei de Comerţ şi Industrie Bucureşti.

 

Scena 1

(Crîşmarul şi Costică se trezesc după o lungă beţie.)

Crîşmarul: Bine te-ai trezit, bine te-ai dumirit!

Costică: Stai, bă, nu mă lua chiar aşa, ia-mă cu binişorul.

Crîşmarul: Le-ai cam amestecat, asta-i.

Costică: Nici tu n-ai fost mai breaz.

Crîşmarul: Bine că ne-am simţit bine.

Costică: Asta-i drept important. Am petrecut de minune.

Crîşmarul: Bine că am petrecut şi n-am luat foc.

Costică: Că iar se schimba guvernul.

Crîşmarul: Drept zici. Se schimba fără noi.

Costică: Şi de ce-i aşa de frig? Că tare mi-i frig.

Crîşmarul: Mi se pare şi mie.

Costică: Mai bine frig decît să iei foc.

Crîşmarul: Chiar aşa. Şi nu s-o schimbat nici guvernul!

Costică: Asta ne mai lipsea! O fi trecut anul?

Crîşmarul: O fi trecut. Ţie ce-ţi pasă?

Costică: Nu-mi pasă, dar mă ia de la cap.

Crîşmarul: Ce te ia?

Costică: Mă ia o durere de mahmureală. Şi ceva la stomac.

Crîşmarul: Poate ţi-i foame.

Costică: Mai degrabă mi-i rău. Ceva de dres n-ai?

Crîşmarul: De unde să am, dacă am secat tot ce aveam?

Costică: Măcar ne-am distrat şi am sărbătorit.

Crîşmarul: Bine că ţii minte. Uite, eu nu mai ţin.

Costică: De cînd nu mai ţii?

Crîşmarul: De cînd am început să pîrlim porcul.

Costică: Care porc?

Crîşmarul: Care l-am tăiat cu ocazia sărbătorilor.

Costică: Şi eu de ce nu mai ţin minte chestia asta?

Crîşmarul: Că erai prăvălit de beat ce erai.

Costică: Tu nu erai?

Crîşmarul: Ba eram, dar pînă la un punct. Mai ţii minte caprele?

Costică: De unde să ţin minte, dacă eram prăvălit?

Crîşmarul: Eu caprele le ţin minte. Pe urmă, nimic.

Costică: Eu mai ţin minte o fază, cînd oleacă mi-am revenit.

Crîşmarul: Care fază?

Costică: Faza religioasă cu popa, cînd m-o stropit.

Crîşmarul: Cu ce te-o stropit?

Costică: Cu ceva ud şi rece.

Crîşmarul: Aşa-i în ajun. Ce te miri?

Costică: Mă mir şi eu de specificul nostru de sărbători.

Crîşmarul: Asta-i drept. La nimeni nu întîlneşti aşa sărbători.

Costică: La sărbători nu ne întrece nimeni.

Crîşmarul: Asta se ştie. Cum să ne-ntreacă, dacă-s specifice?

Costică: Păcat că n-o fost cu noi şi Ionică!

Crîşmarul: N-o fost? Că eu nu mai ţin minte.

Costică: N-o fost, bă. Nu l-ai trimis tu să ne facă capitală europeană?

Crîşmarul: Parcă-parcă îmi amintesc. Ne-o fi făcut între timp?

Costică: Hai să ieşim în ogradă să vedem, că dacă ne-o făcut, se cunoaşte.

 

Scena 2

 

(Costică deschide uşa şi se împiedică de Ionică, chircit pe prag şi rebegit de frig.)

Ionică: Bine că v-aţi trezit! Eu deja credeam că aţi putrezit.

Costică: Tu de cînd zaci aici?

Ionică: Din prima zi de Crăciun.

Costică: Şi-acuma-i a doua zi sau ce naiba?

Ionică: Acuma-i a doua zi de după revelion.

Costică: Cum zboară timpul! Hai, intră şi tu, să-ţi revii.

Ionică: Din ce să-mi revin?

Costică: Din mahmureală. Ai făcut capitală culturală europeană?

Ionică: Am făcut o figură frumoasă.

Costică: Ce te-ntreb eu şi ce-mi răspunzi tu! Ai făcut sau n-ai făcut?

Ionică: Nu ţi-am zis? Am făcut o figură frumoasă.

Costică: Ia arată-mi şi mie ce figuri ai făcut.

Ionică: Uite, na!

Costică: Figura asta boţită şi buhăită? Aşa ai făcut?

Ionică: Eu zic că am făcut o figură frumoasă. Depinde de unde priveşti.

Costică: O mai zis careva?

Ionică: Ce mă interesează pe mine de alţii? Nişte înfumuraţi!

Costică: Şi pe urmă ce-ai mai făcut?

Ionică: Pe urmă am făcut stînga-mprejur şi am ieşit cu fruntea sus.

Costică: Ia arată-mi.

Ionică: Uite, na!

Costică: Cu fruntea asta îngustă te-ai fudulit?

Ionică: Asta-i de la căciulă, nu-i în realitate.

Costică: Ia dă-ţi căciula jos, să vedem.

Ionică: Căciula o dau jos la primăvară. Vrei să stricăm rînduiala?

Costică: Aici ai dreptate. Mai spune-mi cu capitala.

Ionică: Noi oricum sîntem capitală culturală.

Costică: De cînd?

Ionică: Din moşi-strămoşi. De la daci, de la romani.

Costică: Şi-atuncea de ce ne mai strofocăm?

Ionică: Ca să primim fonduri europene.

Costică: Ce să facem cu atîtea fonduri?

Ionică: Să cumpărăm capre, urşi şi căluţi, zurgălăi şi buhaie.

Costică: De-astea n-avem căcălău? De ce să stricăm orzul pe gîşte?

Ionică: De fandoseală.

Costică: Nu mai bine cumpărăm teatre, piane şi cărţi de citit?

Ionică: Cine să le folosească?

Costică: Cetăţenii noştri din sat.

Ionică: Tu nu-ţi dai seama ce spui.

Costică: Ce vrei să spui?

Ionică: Fă-ţi idee şi tu: leapădă cineva zurgălăii pentru piane?

Costică: Asta-i drept.

Ionică: Lasă cineva şepticu pentru cărţi de citit?

Costică: Şi asta-i drept.

Ionică: Sau lasă cineva buhaiul din mînă pentru teatrele de pe gard?

Costică: Ai dreptate sută la sută.

Ionică: Şi-atuncea nu-i păcat să se hîrbuiască degeaba?

Costică: Cine să se hîrbuiască?

Ionică: Pianele astea, teatrele, cărţile de citit. Numa te-ncurcă prin casă.

 

Epilog

 

(Crîşmarul iese de după perdea, nerăbdător să afle noi amănunte.)

Crîşmarul: Am tras şi eu cu urechea. Chiar n-ai reuşit să ne faci capitală culturală în sat?

Ionică: Pînă în 2021 oricum sîntem capitală, că asta nu ne-o poate lua nimeni!

Crîşmarul: Să îndrăznească. Şi după 2021?

Ionică: După asta le-am pregătit o surpriză să rămînă cu gura căscată.

Crîşmarul: Să nu-mi spui că faci ateneu Ciprian Porumbescu!

Ionică: M-am gîndit la ceva şi mai şi. Am cumpărat o căruţă.

Crîşmarul: N-avem căruţe destule prin sat?

Ionică: N-ai înţeles. Am cumpărat o căruţă de ultima generaţie, cu roţi de cauciuc.

Crîşmarul: Şi cu căruţa asta ce faci?

Ionică: Fac un concept. O împodobesc cu zorzoane, colaci, ouă încondeiate, sticle de afinată şi-i pun un brîu de blăniţe de dihor.

Crîşmarul: Referitor la cultură. M-am prins. Şi pe urmă?

Ionică: Pe urmă o prezentăm la comisie, să rupem gura Europei cu dînsa.

Fiţi sociabili!