Campionii Europei, varianta cu burtă

Am mai scris în rubrica asta despre ființa aparent masculină pe nume Florin Talpan, a cărei/cărui meserie/ocupație se pare că este aceea de jurist. Vocea și talentul l-au recomandat pentru o carieră oarecum militară, în sensul că își expune elucubrațiile pretins justițiare în mijlocul unei bande de loseri porecliți/prefăcuți sportivi, al căror președinte/comandant nici nu se putea numi altfel decît Bixi-Pompiliu Mocanu (să-mi sară ochii dacă-i poreclă!). Cătați-l la CV și o să vă speriați de cîte ordine, medalii, diplome și alte alea are în panoplie. Evident că fără nici o legătură cu vreun sport. Și tot evident, deși în octombrie fusese numit interimar pe şase luni, ori răcanii ăia mai mari în grad ca el nu știu să numere pînă la nouă (că atîtea luni au trecut de atunci), ori s-au prins că ăsta-i competent nevoie-mare și nu-l mai lasă să se care de unde a venit. Revin la idee: sub așa comandă barosană, cum dracu’ să te mire că golănimea adunată să se prefacă că joacă fotbal (că dacă-i întrebi pe Lăcă și pe ăilalți neisprăviți și frustrați din bandă, ei zic că dețin, ptiu!, pînă și Cupa Campionilor, aia din ’86, că așa au hotărît alți căcănari justițiari) nu reușește, doi ani la rînd, să ajungă nici măcar în Divizia C, deși din conturile MApN au dat cu jula la cîte 300.000 de euroi pe an. I-am văzut pe porecliții fotbaliști (în decisivul cu, zău!, Carmen!… care i-a bătut de au făcut pe ei). Banda era alcătuită din două categorii distincte: jumate erau niște juni împiedicați, cam de la țară după călcătură, ăilalți fiind niscai burtoși, soiul băutori de bere la bufetul gării. Oamenii lu’ Talpan, juristu’ de Botoșani, deținătorii Cupei Campionilor.

Fiţi sociabili!