Campania de sensibilizare

  • România a sărbătorit pentru prima data Ziua Internaţională a Dorului. Mii de români au acceptat propunerea membrilor trupei Vunk de a verbaliza de cine sau de ce le este dor. 

  • Timp de cinci zile, în perioada 20 – 25 mai, sucevenii vor putea circula gratuit pe rutele de transport public local din Suceava, cu un autobuz electric produs în Cehia.

  • Universitatea din Suceava a organizat Colocviului Internaţional „Omul şi mitul. Fiinţa umană şi aventura spiritului întru cunoaştere. Dimensiune mitică şi demitizare”.

  •  Defrişările abuzive au scos aproape 500 de suceveni în stradă, aceştia dorind să tragă un important semnal de alarmă cu privire la tăierile masive de păduri în România şi implicaţiile despăduririi asupra mediului înconjurător.

  • Peste o mie de tineri din mai multe localităţi sucevene au participat la un marş nonviolenţă, împotriva drogurilor, tutunului şi de prevenire a accidentelor rutiere. Elevilor li s-au alăturat şi profesori, studenţi, voluntari care au dorit să sensibilizeze opinia publică din municipiul Suceava, dar şi factorii de decizie, în vederea prevenirii consumului de droguri, tutun şi de plante etnobotanice, prevenirii violenţei şi a accidentelor rutiere.

  • După ce ani la rînd sucevenii au tot aşteptat să fie deschis un cinematograf modern, din această toamnă vor avea la dispoziţie trei, în locaţii diferite.

Scena 1

 

(Crîşmarul stă la tejghea, cu privirile rătăcite în gol.)

Costică: Ai căzut în butoiu cu melancolie sau ce-i?

Crîşmarul: N-am căzut, bă, nicăieri.

Costică: Şi-atunci de ce eşti aşa melancolic?

Crîşmarul: Mi-o venit aşa un dor de ceva şi nu ştiu de ce.

Costică: Îţi zic eu de ce, dacă-mi dai un rachiu pe caiet.

Crîşmarul: Hai că-ţi dau.

Costică: Pune-ţi şi tu unu, că-i tare ploios afară.

Crîşmarul: Hai că-mi pun. Hai noroc. Acuma spune-mi de ce.

Costică: Vezi dacă nu mai citeşti în ziar? Aşa-ţi trebuie!

Crîşmarul: Ce să citesc? Nu mai ai ce citi în ziar despre ăştia.

Costică: Dacă citeai, aflai că astăzi este ziua internaţională a dorului.

Crîşmarul: Va să zică de asta mi-i dor.

Costică: De asta ţi-i dor. Mai bagă un rînd!

Crîşmarul: Dacă tot veni vorba, ştii de ce mi-i cel mai dor mie?

Costică: De mă-ta.

Crîşmarul: Mi-i dor şi de dînsa, da cel mai dor mi-i de şcoală.

Costică: Vrei să spui de matematică, de română, de fizică şi istorie?

Crîşmarul: Nu, bă. Mi-i dor să chiulesc de la şcoală.

Costică: Şi ce să faci cînd chiuleşti?

Crîşmarul: Să fumez, să bat mingea, să merg la un film.

Costică: Să fumezi poţi şi-acuma.

Crîşmarul: Nu mai pot, că m-am lăsat luna trecută, minge n-am şi la film unde să merg?

Costică: De asta eşti melancolic?

Crîşmarul: Mai mult ca sigur de asta.

Costică: Ştii ce zic eu?

Crîşmarul: N-am de unde să ştiu.

Costică: Eu zic să-i dăm în mă-sa.

Crîşmarul: Pe cine?

Costică: Pe ăştia de-acuma.

Crîşmarul: Îi dăm, bă. Crezi că le pasă?

Costică: La o adică, nici mie nu-mi pasă dacă le pasă sau nu.

Crîşmarul: Ţie nu ţi-i dor să fii pionier sau utecist?

Costică: Cum să nu-mi fie? Mie mi-i dor chiar şi de tovarăşu Nicolae Ceauşescu.

Crîşmarul: Pe bune? Şi mie mi-i dor. Ce ne facem?

Costică: Hai să facem la crîşmă un cinematograf cu filme adevărate.

Crîşmarul: Pe bune?

Costică: Pe bune!

Crîşmarul: Nici n-ai zis bine, că mi s-o făcut dor de Mihai Viteazu.

Costică: Şi mie de Amza Pelea.

Crîşmarul: Şi mie de Mărgelatu.

Costică: Ce vremuri, bă! Ce cultură!

Crîşmarul: Carpaţi fără filtru, Snagov, Litoral.

Costică: Cîntarea României, Canal Dunărea Marea Neagră!

Crîşmarul: Ce vremuri! Al paisprezecelea congres! Mai ţii minte?  

Costică: Întrecerea socialistă!

Crîşmarul: Cincinalu-n patru ani şi jumătate!

Costică: Te ia cu ameţeli. Ia mai pune un rînd!

 

Scena 2

 

(Ionică îi găseşte pe cei doi împleticindu-se prin crîşmă.)

Ionică: Sînteţi cam toropiţi. Ce-aţi băut?

Costică: Ce-am băut nu cotează.

Ionică: Da ce contează?

Costică: Contează cît am băut şi de ce am băut.

Ionică: Spune-mi şi mie, că nici eu nu-s în apele mele.

Costică: Te-o cuprins doru de ziua dorului internaţional? Că pe noi ne-o cuprins.

Ionică: M-o cuprins toate. Da m-o cuprins rău de tot.

Costică: Ia şi tu cu rachiu, că noi aşa ne tratăm de dor şi alean.

Ionică: La mine nu-i dor. Eu sînt sensibilizat. Nu ştiu dacă cu rachiu trece.

Costică: Cum adica sensibilizat? Te-o molipsit codu silvic?

Ionică: M-o atins toate deodată. Codu silvic, violenţa, tutunul, drogurile şi accidentele rutiere.

Costică: Ai fost la Suceava? Aşa-ţi trebuie dacă ai fost la Suceava!

Ionică: Ce era să fac? Şi ei ce era să facă, săracii?

Costică: Săracii să-şi vadă de sărăcie. Tu ce-ai căutat printre săraci?

Ionică: Săracii tineri. Asta vreau eu să-ţi spun. Generaţia asta, schimbu nostru de mîine.

Costică: Ce-i cu ei? N-au Facebook? Nu le-ajunge?

Ionică: O scos şi ei săracii capu din calculator să sensibilizeze opinia publică şi cînd colo, opinie publică ioc.

Costică: Şi ce-i cu asta?

Ionică: M-am sensibilizat eu, dacă tot nu era nimeni din opinia publică.

Costică: Cu ce te-ai sensibilizat?

Ionică: Cu nişte droguri, cu nişte etnobotanice şi cu un pic de tutun.

Costică: Şi-n starea asta ce-ai făcut?

Ionică: Am umblat de nebun prin oraş.

Costică: Singur, aşa, de nebun?

Ionică: Nu chiar singur. Mai erau nişte factori de decizie.

Costică: Tot sensibilizaţi?

Ionică: Unii da, alţii nu. Da eu eram cel mai sensibilizat.

Costică: Şi-i mai bine sensibilizat decît beat?

Ionică: Mult mai bine. Nici nu te clatini, nici nu-ţi lucesc ochii în cap.

Costică: Mai povesteşte-mi, că poate merg şi eu la Suceava să mă sensibilizez o dată.

Ionică: Prima şi prima dată cam ameţeşti.

Costică: Şi pe urmă?

Ionică: Pe urmă începi să vezi dublu şi triplu.

Costică: Dă-mi un exemplu. Tu ce-ai văzut?

Ionică: Am văzut trei cinematografe deodată.

Costică: Unde, bă? La Suceava?

Ionică: Cu cîte cinci săli fiecare.

Costică: Şi ce filme-ai văzut?

Ionică: Nu mai ţin minte, că am văzut cincizeci de filme deodată, să mă satur de filme.

Costică: Şi cînd mergeai pe stradă erai ameţit?

Ionică: Nu ameţit. Sensibilizat.

Costică: Nu ţi se împleticeau picioarele?

Ionică: La Suceava? Eşti prost! La Suceava am mers cu autobuzul electric. Parcă pluteam.

Costică: Cît te-o costat?

Ionică: Nu m-o costat, că eram sensibilizat. Da cel mai mult mi-o plăcut cînd am ajuns la colocviul internaţional.

Costică: Ce-i asta colocviu internaţional?

Ionică: Cam ca o sală de cinematograf fără filme.

Costică: Cumva ca la teatru?

Ionică: Nici ca la teatru. Mai degrabă ca la primărie. Se vorbea mult şi nu asculta nimeni.

 

 

Epilog

(Crîşmarul vine clătinîndu-se şi se propteşte în faţa lui Ionică.)

Crîşmarul: Am auzit că ai fost la teatru?

Ionică: N-am fost la teatru, am fost la colocviu.

Crîşmarul: S-o dezbătut codu silvic?

Ionică: Ceva s-o dezbătut, da n-am înţeles bine, că eram sensibilizat.

Crîşmarul: Nu cumva era vorba de Dimensiune mitică şi demitizare?

Ionică: Cam aşa ceva, da nu-s sigur.

Crîşmarul: Va să zică ăştia ne ia drept Mitică şi ne defrişează. Cum zice şi Ponta.

Ionică: Cine ne defrişează?

Crîşmarul: Iohannis. N-ai zis că era colocviu de demitizare, adica de defrişare pe limba germană?

Ionică: Aşa ceva, da nu-s sigur.

Crîşmarul: Îţi spun eu. Nu erau austrieci pe acolo?

Ionică: Dacă-ţi spun că nu mă pricep, nu mă pricep. Atîta ştiu că se chema Omu şi mutu.

Crîşmarul: Şi mutu cine-i? Tu nu vezi că ăsta ne vinde ţara la austrieci?

Ionică: N-am de unde să ştiu. Că eram extrem de sensibilizat.

Crîşmarul: Nu cumva te-o sensibilizat nişte tineri din generaţia Facebook?

Ionică: De la ei mi se trage, ce-i drept.

Crîşmarul: Ce ţi-am zis eu! Ăştia l-o pus preşedinte, tot ăştia ne vinde ţara la austrieci!

 

Fiţi sociabili!