Campania de înfrumuseţare

Liderul Organizaţiei Municipale Suceava a PDL, Ioan Balan, a anunţat că democrat-liberalii din Consiliul Local vor realiza o strategie pentru înverzirea municipiului reşedinţă de judeţ. Ioan Balan a remarcat faptul că, deşi este primăvară, aceasta nu se vede „în verdele pe care îl aşteaptă sucevenii”.

Sute de mii de flori, de toate culorile, grupate după diverse modele, vor înfrumuseţa străzile Sucevei chiar de luna aceasta. Primăria Suceava a dat deja startul operaţiunii de înfrumuseţare a străzilor, încît, pe lîngă cele 20.000 de lalele plantate încă din toamnă de-a lungul principalei artere de circulaţie şi în Centru, de săptămîna aceasta vor fi plantate alte 350.000 de petunii, begonii, salvii, gura-leului, muşcate şi multe altele, menite să transforme Suceava într-un oraş al florilor.

Scena 1

 

(Crîşmarul se holbează intens la Costică, încercînd să-i spună ceva.)

Costică: Ce te uiţi la mine ca buhaiu?

Crîşmarul: Vreau să-ţi spun ceva şi nu pot.

Costică: Că eşti mahmur şi îmbuibat de la Paşti.

Crîşmarul: De fapt nu vreau să-ţi spun ceva.

Costică: Da ce vrei?

Crîşmarul: Vreau să te-anunţ.

Costică: Anunţă-mă şi nu te mai screme.

Crîşmarul: Vreau să te-anunţ că am o strategie.

Costică: De unde o ai?

Crîşmarul: Am născocit-o la mahmureală.

Costică: Anunţ-o şi gata, te-ai răcorit.

Crîşmarul: Deci te anunţ că am o strategie de înverzire.

Costică: A cui?

Crîşmarul: A localităţii.

Costică: Cu tot cu împrejurimi?

Crîşmarul: Cu tot, bă. Că dacă tot mă apuc, înverzesc tot.

Costică: Da cine te crezi tu să înverzeşti în neştire?

Crîşmarul: Balan, da mai ceva ca Balan.

Costică: Care Balan? Balan de la ciolan?

Crîşmarul: De la ciolan. Care-i treaba?

Costică: Că n-ai nici o şansă. De unde atîta verdeaţă?

Crîşmarul: Acuma n-am decît oleacă pe fund, da la anu…

Costică: La anu de unde faci rost?

Crîşmarul: De la Balan.

Costică: Te apuci de furat?

Crîşmarul: Nici prin cap nu-mi trece. Doar ştii că m-am lăsat de furat.

Costică: De fumat ştiu. Da de furat nu te-am auzit.

Crîşmarul: Să ştii că chiar m-am lăsat. De asta.

Costică: De asta ce?

Crîşmarul: De asta mă apuc de-nverzit. Că ce mai poţi face în situaţia asta?

Costică: Care situaţie?

Crîşmarul: Cînd te-ai lăsat de fumat, de furat. Ce mai poţi face?

Costică: Vrei să-ţi spun eu?

Crîşmarul: Degeaba-mi spui, că eu de-nverzit nu mă las.

Costică: Atunci n-ai decît să te apuci de-nverzit.

Crîşmarul: N-auzi că la anu?

Costică: Şi în anu de faţă ce faci?

Crîşmarul: Anu de faţă promovez strategia de înverzire.

Costică: Cum faci?

Crîşmarul: Mă duc în consiliu local şi o promovez. Să văd eu cine-i împotrivă la înverzire!

Costică: Se poate să fie cineva împotrivă?

Crîşmarul: Nu poţi să ştii. Tu nu vezi ce se întîmplă în Ucraina?

Costică: Ai ajuns prea departe. Acolo iese război.

Crîşmarul: Crezi că la noi nu se poate?

Costică: Habar n-am. Spune tu.

Crîşmarul: Tu ai auzit de încălzirea globală?

Costică: Eu unu abia aştept încălzirea globală.

Crîşmarul: Tu-ţi dai seama ce spui? De la încălzirea globală la război nu-i decît un pas.

Costică: Cum explici asta?

Crîşmarul: Amîndouă face pîrjol. Nu-i nici o diferenţă.

Costică: La Ucraina ce-i? Război sau încălzire globală?

Crîşmarul: Încă nu se ştie precis. Şi nu-i exclus să se întindă şi la noi.

Costică: Doamne apără şi păzeşte!

Crîşmarul: Acuma te-ai prins? Dacă înverzim peste tot, ne păzim.

Costică: De pîrjol sau de război?

Crîşmarul: De amîndouă deodată. Dacă-i pîrjol, stăm la umbră. Dacă-i război, ne furişăm în tufiş.

Scena 2

 

(Ionică se întoarce din vacanţa de Paşti, proaspăt şi bine dispus.)

Costică: Unde-ai umblat de sărbătorile astea?

Ionică: Adevărat că a înviat, bă ţărane!

Costică: Ce-are una cu alta?

Ionică: Cum ce are, păgînule?

Costică: Da mă rog tu cine te crezi? Vreun Mesia?

Ionică: Mesia care-ţi fură meseria.

Costică: Te-ai umplut va să zică de şmecherie!

Ionică: Lasă, bă, asta. Crîşmaru pe unde-i?

Costică: Dă cu verde pe-afară.

Ionică: Degeaba, că s-o pornit prea tîrziu.

Costică: O fi înverzit Balan peste noapte sau ce vrei să spui?

Ionică: Ştii care-i contraru la înverzire?

Costică: Înroşire sau înalbăstrire.

Ionică: Nici una nici alta. Contraru la înverzire se cheamă înfrumuseţare.

Costică: Cum ai ajuns tu la concluzia asta?

Ionică: Prost să fii să nu ajungi la concluzia asta!

Costică: Pe ce te bazezi?

Ionică: Ia gîndeşte-te tu: verdele ce-i?

Costică: Verdele-i o culoare.

Ionică: Nu aşa, bă. Verdele-i o culoare politică.

Costică: Şi roşu nu-i o culoare politică? Da galbenu nu-i tot o culoare politică?

Ionică: Ba chiar aşa-i, că de asta îţi spun.

Costică: Şi ce are una cu alta?

Ionică: Cum ce are? Tu nu te gîndeşti? Asta-i campanie electorală la vedere.

Costică: Acuma m-am luminat. Crîşmaru va să zică-i om politic.

Ionică: Tu acuma te-ai prins?

Costică: Acuma m-am prins. Mai bine mai tîrziu decît niciodată.

Ionică: Şi cu care culori înverzeşte crîşmaru?

Costică: Cu verde politic.

Ionică: Eu în locu lui aş înverzi cu altă culoare.

Costică: Cu care? Cu roşu?

Ionică: Vezi-ţi de treabă. Asta-i culoare politică de coabitare.

Costică: Atuncea cu galben?

Ionică: Galbenu-i compromis.

Costică: Atuncea tu care propui?

Ionică: Eu propun o culoare de înfrumuseţare.

Costică: Cum ar fi care?

Ionică: Cum ar fi culoarea de flori.

Costică: Care flori? Cum ar fi muşcatele?

Ionică: Nici o muşcată, bă. Fii serios! Mai bine chişcată.

Costică: De salvii ce zici?

Ionică: Nici o salvie, de unde ai scos-o?

Costică: Sau şi mai bine tu-i gura leului.

Ionică: Stai aşa, bă. Ce, este gura leului pe la noi?

Costică: Da cum?

Ionică: Tu nu te gîndeşti că le fură?

Costică: Cine le fură?

Ionică: Care şi cum trece pe-acolo le fură.

Costică: Şi-atuncea ce punem?

Ionică: Băşina porcului, păpădie, coada calului, coada racului.

Costică: Şi cum apare astea ca înfrumuseţare?

Ionică: Apare, n-ai grijă. Şi nici nu le fură.

Costică: Ce-ai zice de regina nopţii?

Ionică: Unde te trezeşti? Ce regină visezi?

Costică: Că miroase frumos.

Ionică: Da de Băsescu ce zici?

Costică: Ce-i cu Băsescu?

Ionică: Să plantăm ca culoare locală preşedintele nopţii.

Epilog

(Crîşmarul se întoarce din sat, trudit şi satisfăcut.)

Crîşmarul: Mai am de înverzit două uliţi şi gata!

Ionică: Ia stai aşa, că mi se pare ciudat.

Crîşmarul: Ce ţi se pare ciudat?

Ionică: Ăsta nu-i capu tău.

Crîşmarul: Acuma te-ai prins? L-am transplantat de anu trecut.

Ionică: De la cine l-ai luat?

Crîşmarul: De la Balan. Nu se vede?

Ionică: Va să zică de asta înverzeşti peste tot?

Crîşmarul: Eu habar n-am de ce înverzesc. Aşa-mi trece mie prin cap.

Ionică: Eu aş zice că eşti depăşit. Schimbă capu pînă nu-i prea tîrziu.

Crîşmarul: Cu cine să-l schimb?

Ionică: Pînă trece alegerile, eu zic să-l schimbi cu unu de lemn.

Fiţi sociabili!