Căldură mare!

Un fermier din comuna Marginea, care creşte porci şi vaci din rase de carne, a făcut senzaţie pe site-ul de socializare Facebook după ce a postat mai multe fotografii cu un porc uriaş. Într-o poză publicată în luna iulie porcul avea 480 de kilograme, însă între timp exemplarul a depăşit jumătate de tonă. Animalul are vîrsta de trei ani şi este ţinut pentru montă artificială.

 

Senatorul PSD de Fălticeni, Ovidiu Donţu, i-a trimis o adresă preşedintelui ţării, Klaus Iohannis, în care îi cere acestuia să iniţieze negocieri cu Comisia Europeană pentru a obţine acordul unui nou deficit pentru România, cuprins între 2,5% şi 3%, pentru anii 2016 şi 2017, astfel încît să existe fonduri pentru cofinanţarea proiectelor europene şi pentru cele de dezvoltare ale comunităţilor locale.

 

Alocarea a doar 768.250 de lei municipiului Suceava la rectificarea bugetară este reproşată de viceprimarul PNL Lucian Harşovschi liderilor judeţeni ai PSD. Viceprimarul a declarat, într-o conferinţă de presă, că municipiului reşedinţă de judeţ i-au fost repartizaţi „bani de biscuiţi”, o sumă comparabilă cu cea alocată comunelor.

 

Scena 1

 

(Crîşmarul de plictiseşte de moarte. Costică la fel.)

Costică: N-ai ce face?

Crîşmarul: N-am ce face.

Costică: Eşti plictisit? Amărît?

Crîşmarul: Sictirit.

Costică: Şi eu. Da nu ştiu de ce. Tu ştii de ce?

Crîşmarul: Habar n-am.

Costică: Şi eu tot aşa. Poate de la căldură.

Crîşmarul: Se poate şi asta.

Costică: Cu capitala am dat-o chix.

Crîşmarul: Dă-o-n mă-sa de capitală.

Costică: Şi eu ziceam tot aşa.

Crîşmarul: Bine că zici şi tu.

Costică: Altceva ce-i de făcut?

Crîşmarul: Nu-i nimic de făcut.

Costică: Atunci hai să aşteptăm.

Crîşmarul: N-ai ce să mai aştepţi.

Costică: La ce te referi?

Crîşmarul: La evenimente. La întîmplări. La ceva.

Costică: Hai să aşteptăm să se însereze.

Crîşmarul: Hai.

Costică: Şi cît aşteptăm?

Crîşmarul: Pînă se înserează.

Costică: Şi-n timpu ăsta ce facem?

Crîşmarul: Aşteptăm. Ce să facem?

Costică: Parcă sîntem într-o piesă de teatru.

Crîşmarul: De unde ştii tu unde sîntem?

Costică: Am zis că parcă. Nu-s sigur.

Crîşmarul: Atunci nu mai vorbi degeaba.

Costică: Nu mai vorbesc. Vorbeşte tu.

Crîşmarul: Ce să vorbesc?

Costică: De una, de alta.

Crîşmarul: N-am ce vorbi.

Costică: Atunci, hai să tăcem.

Crîşmarul: Dacă tăcem, pînă la urmă s-ar putea să izbucnim.

Costică: În plîns?

Crîşmarul: În plîns sau în rîs. Nu contează.

Costică: Şi-atunci nu mai bine vorbim?

Crîşmarul: Despre ce să vorbim?

Costică: N-avem ce? De pe la noi de prin sat.

Crîşmarul: Începe tu.

Costică: De unde să-ncep?

Crîşmarul: Ia-o şi tu dintr-un capăt.

Costică: De unde s-o asfaltat bulevardu?

Crîşmarul: Cine l-o asfaltat?

Costică: Primăria.

Crîşmarul: Iar mă tragi la politică?

Costică: Nu te trag. Am zis şi eu aşa.

Crîşmarul: Vezi să nu se repete.

Costică: Schimbarea la faţă.

Crîşmarul: Ce-i cu schimbarea la faţă?

Costică: Să vorbim despre asta.

Crîşmarul: Tu eşti şmecher sau prost?

Costică: De ce sari aşa?

Crîşmarul: Ţi-am zis că m-am săturat de politică.

Costică: Asta nu, asta nu! Despre ce ai vrea să vorbim?

Crîşmarul: Eu nu vreau să vorbesc.

Costică: Şi să-i lăsăm să conducă de capu lor?

Crîşmarul: Cine, bă?

Costică: Ăştia.

Crîşmarul: De ăştia m-am săturat.

Costică: Crezi că alţii ar fi mai buni?

Crîşmarul: Ţi-am mai zis: lasă politica sau te pocnesc!

 

Scena 2

 

(Costică şi Ionică dezbat problema crîşmarului.)

Costică: Crîşmaru o nebunit.

Ionică: De ce zici aşa?

Costică: Nu mai face politică. Nu-l mai interesează nimica.

Ionică: Într-un fel are dreptate.

Costică: Şi-n alt fel?

Ionică: În alt fel nu are dreptate.

Costică: Tu de unde ştii, dacă eşti plecat mai tot timpu?

Ionică: Aşa-i peste tot.

Costică: Peste tot în ţară la noi?

Ionică: Peste tot pe pămînt.

Costică: Vrei să spui şi la nemţi?

Ionică: Da nemţii ce are?

Costică: Are calitate germană.

Ionică: S-o crezi tu. N-are, bă!

Costică: Eu aşa am auzit.

Ionică: Minciuni, bă. Propagandă!

Costică: Da la italieni?

Ionică: Ce să fie la italieni?

Costică: Prosperitate.

Ionică: Fugi, bă, de-aicea!

Costică: Da Marele alb de la noi nu-i adus de acolo?

Ionică: De unde de-acolo?

Costică: De la italieni.

Ionică: Marele alb de la noi, zici? Care Marele alb?

Costică: A lu patronu de fermă.

Ionică: Eu credeam că Iohannis.

Costică: Îl cheamă Giorgio.

Ionică: Nu mă interesează.

Costică: Cum vroiai să-l cheme, ca să te intereseze?

Ionică: Iohannis.

Costică: Ăsta-i de carne.

Ionică: Dacă-i italian, nu mă interesează.

Costică: L-o adus din Italia, da acuma-i de-a nostru.

Ionică: De cînd?

Costică: De trei ani.

Ionică: Şi care-i chichirezu cu dînsu?

Costică: Mănîncă sută la sută ecologic.

Ionică: Căcat!

Costică: Tu eşti ca crîşmaru.

Ionică: Cum ca crîşmaru?

Costică: Cu tine nu se poate vorbi.

Ionică: Atuncea nu mai vorbi.

Costică: Tu vorbeşti?

Ionică: Adica ce? Eu vorbesc? Tu vorbeşti!

Costică: Ca să ne treacă de urît.

Ionică: De la cine ai învăţat?

Costică: Să vorbesc? De la mama.

Ionică: Să vorbeşti ca să-ţi treacă de urît de la cine ai învăţat?

Costică: De la Donţu.

 

Epilog

 

(Crîşmarul se întoarce din beci, mai sictirit ca niciodată.)

Ionică: Am auzit că te-ai lăsat de politică.

Crîşmarul: Chiar m-am lăsat.

Ionică: Din cauza căldurii de-afară?

Crîşmarul: Din cauză de plictiseală şi de sictir.

Ionică: Cine te-o sictirit?

Crîşmarul: Ăştia de la conducere.

Ionică: Ce ţi-o făcut?

Crîşmarul: Ştii că am vrut să fac o crîşmă europeană!

Ionică: Ştiu. Nu ţi-o dat finanţare?

Crîşmarul: Mi-o dat biscuiţi.

Ionică: Bine că ţi-o dat şi nu ţi-o luat!

Crîşmarul: Şi cu biscuiţii ce fac?

Ionică: Biscuieşti.

Fiţi sociabili!