Burleanu, vinovat de libertatea Naşului

A trecut ceva vreme de la debarcarea Naşului din moţul Federaţiei Române de Bambilici. Ceea ce părea o minune altfel decît cele care ţin de regulă trei zile, dîndu-ne speranţa că după 25 de ani de secetă ar putea urma măcar vreo patru de speranţă, iată că tinde să revină la statutul de minune normală, cu durată limitată.Ei, nu chiar trei zile, ci trei luni, adică 90 de zile, cît e termenul în interiorul căruia mandatul lui Burleanu ar trebui validat. Nu mai ţin minte exact (iar de căutat în arhive sau pe net mi-e lene) dacă am scris atunci în Jupânu’, în Monitorul sau în amîndouă că surpriza enormă de a fi fost votat ca nou preş. al FRF numitul Burleanu a fost rodul unei coincidenţe, anume că fix în preziua alegerilor tocmai ce fuseseră condamnaţi şi legaţi infractorii ăia, opt la număr, generic numiţi „greii” fotbalului românesc, printre ei numărîndu-se şi domnul Gică Popescu, cel care o dăduse la pace cu Naşu’ şi al cărui loc urma să-l preia cu prilejul acelor alegeri. Ei bine, cu morcovul pătruns adînc (oarecum pe principiul săpunului, cei opt „grei” înţelegînd mai bine decît alţii ce înseamnă asta!), onorata adunare de alegeri s-a speriat atît de tare încît nu numai că n-a mai votat ca preş. pe „rezerva” lui Popescu, un infractor încă liber din rîndul arbitrilor, ci a întors armele de-a dreptul, dîndu-i o căruţă de voturi necunoscutului Burleanu. Ei bine, între timp, văzînd că lucrurile o iau într-o direcţie nebănuită, dar mai ales că nu li se întocmesc dosarele penale cuvenite, domnii alegători de preşedinte au mai întors o dată armele, de data asta împotriva noului preş. În spatele mişcării se află, desigur, Naşu’, care nici usturoi n-a mîncat, nici fotoliul de preş. nu-i pute. Da, Burleanu e vinovat. După ei, că face răscoală. După mine, fiindcă n-a pus în braţele DNA toate dosarele din Federaţie. În ele s-ar găsi pîrnaie pentru toţi, probabil. Iar sigur, pentru Naşu’.

 

 

Fiţi sociabili!