Bucuria Lenei

Motto. „Leneşul este un recidivist al paradisului după cădere, un insurgent al eternităţii în condiţiile finitudinii”. (Gabriel Liiceanu)08

Inspirat din acest citat despre latura paradisiacă a lenei (dar şi – în sens opus – de păţania „unui om leneş”, relatată nouă de humuleşteanul născut în zi de mărţişor, ca şi bunul nostru prieten Nicu Roşca, „matinalul teveist” simpatic, spumos, de fiecare marţi!) am căutat informaţii despre „bucuria, plăcerea lenei”. Că acuzaţiile la adresa urîtei „Coane Mari”, Lenea, le ştiam, destule, încă de mic! Le-am verificat, completat cu alte date tematice, cu propriile păreri: Născut în Tunstall pe 4 noiembrie 1902, cel mai bătrîn bărbat din Marea Britanie a fost de-a lungul vieţii sale martorul a două războaie mondiale, a fost preot în armată şi învăţător timp de 10 ani, fiind căsătorit de trei ori. Rugat să-şi dezvăluie secretul longevităţii, seniorul a mărturisit candid: lenea! Mulţi au crezut că e doar o glumă, însă studii recente vin să demonstreze că un consum mic de energie poate să ne ajute să trăim mult şi bine. Persoanele care nu prea se înghesuie să muncească şi care au oroare de exerciţiile fizice bănuiau acest lucru, acum confirmat de oamenii de ştiinţă: lenea prelungeşte viaţa!

Cei care se trezesc în zori şi sînt agitaţi toată ziua îşi pregătesc din tinereţe mormîntul, susţine dr. Peter Axt, expert în sănătate publică, citat de Daily Mail. El recomandă să lenevim jumătate din timpul nostru liber, în loc să ne chinuim să mergem la sală ori să facem jogging. Dr. Peter Axt şi fiica sa, dr. Michaela Axt-Gadermann, au publicat o carte („Bucuria Lenei: Cum s-o laşi mai moale şi să trăieşti mai mult”) în care explică faptul că toţi oamenii posedă o cantitate limitată de „energie vitală” şi că viteza cu care este consumată determină precis speranţa de viaţă a fiecărei persoane. Cei doi mai spun că activităţile care sînt mari consumatoare de energie, precum „trasul de fiare” într-o sală de forţă, accelerează îmbătrînirea şi fac organismul mai susceptibil la îmbolnăvire. „Un stil de viaţă mai relaxat este important pentru sănătate. Dacă ai o viaţă stresantă şi faci exerciţii fizice în exces, organismul produce hormoni care determină instalarea hipertensiunii”, afirmă Axt-Gadermann. Ea a adăugat că una dintre diferenţele-cheie între oamenii mai leneşi şi cei hiperactivi este că organismele mai active produc mai mulţi „radicali liberi” (molecule instabile de oxigen) despre care se crede că ar accelera îmbătrînirea.

Mai mult, „lenea este, de asemenea, importantă pentru un sistem imunitar sănătos, pentru că celulele specializate în apărarea organismului sînt mai puternice în condiţii de relaxare decît în situaţii de stres”. Iar în timpul relaxării şi metabolismul este mai lent, producîndu-se mai puţini radicali liberi. Atît Axt-Gadermann, 34 de ani, cît şi tatăl său, în vîrstă de 65 de ani, au fost alergători de cursă lungă (fond), ceea ce le permite să susţină că vorbesc în cunoştinţă de cauză. Totodată, ei afirmă că rîsul este o alternativă mai sănătoasă decît alergarea sau exerciţiile fizice. Lenea este foarte bună şi pentru creier. Asta pentru că exerciţiile fizice sau stresul duc la producerea unui excedent de cortizol, un hormon care vatămă neuronii provocînd pierderi de memorie şi senilitate prematură.

„Lenea nu e nimic altceva decît o obişnuinţă de a te odihni înainte de a obosi” spunea Jules Renard. Iar butada ar avea o mai mare aplicabilitate dacă societatea n-ar culpabiliza statul degeaba, fie el şi pe termen foarte scurt, întreţinînd totodată un cult al muncii asidue şi al activităţii fizice regulate. Folclorul spune – s-a dovedit că are dreptate! – despre o persoană leneşă: ăsta trăieşte 100 de ani! Mai mult, cel care „freacă menta” are, ca bonus, conform altui proverb , „7 duminici pe săptămînă”. Alt avantaj: nimeni nu se împiedică stînd întins în pat (proverb japonez). Apoi, deşi e repudiată de codurile morale, lenea, şi nu hărnicia a fost adevăratul vector al progresului, după M. Kennedy: „Cele mai mari invenţii tehnologice ale omului – roata, avionul, automobilul, calculatorul – spun puţine despre inteligenţa sa, dar mărturisesc întregi volume despre lenea sa”. „Progresul nu se datorează celor care se trezesc devreme. El este realizat de oameni leneşi încercînd să găsească căi mai uşoare de a face ceva”. (Robert A. Heinlein). „Nu cred că necesitatea este mama invenţiei. Invenţia provine direct din indolenţă, posibil că de asemeni din lene. Pentru a scăpa pe cineva de bătăi de cap”. (Agatha Christie). „Lenea este primul pas către eficienţă”. (P. Bennett).

Concluzie: fiecare dintre noi trebuie să-şi găsească un echilibru propriu între muncă şi odihnă, între mişcare şi imobilism, între visare şi făptuire, efort. Nu cred nici că lenea ori munca, dusă la extrem, reprezintă o valoare în sine, pozitivă sau negativă, ci doar justa lor alternare. După chipul interior, ritmul şi nevoile fiecăruia. În fond, nici nu cred că am putea trăi vegetal, într-un perpetuu „dolce farniente”. Ce rost, ce scop, ce miză ar mai avea, atunci, viaţa noastră?

 

 

 

Fiţi sociabili!