Bucovina Rock Castle, ziua a III-a

Ian AkkermanZeul chitarei, Ian Akkerman

Am să încep cu o poveste: imediat ce am prins albumul lui Focus, „Hocus Pocus”, m-am hotărît să fac din piesa-titlu a albumului semnalul de start al programelor mele ca disc-jockey, mai întîi la Clubul Z pe care îl creasem la Cîmpina, apoi în toată perioada cît am fost profesionist. Cei trecuţi de vîrsta… aia îşi amintesc, desigur, de perioada de la „Arcaşul”, cînd la ora 19 fix porneam programul cu Focus. Zi de zi, din 1978 pînă în 1981. Pe atunci, cînd procurarea unui disc însemna măcar o aventură, dacă nu chiar un sacrificiu, nu mi-aş fi închipuit niciodată că va veni o zi în care voi putea sta de vorbă, face to face, cu chitaristul pe care îl divinizam. Iar ca bonus suprem, să ajung să îl şi prezint pe scenă cîteva ore mai tîrziu! Sînt momente în viaţă cînd poţi spune fără ezitare că nu ai trăit degeaba. Iar întîlnirea mea cu Ian Akkerman a fost unul din acestea. A fost la fel de important pentru mine ca ora pe care am petrecut-o la Iaşi vorbind cu legendele Woodstock-ului, Ten Years After. S-ar cuveni să le mai mulţumesc încă o dată celor care mi-au oferit acest moment pe care cu siguranţă îl voi duce cu mine şi Dincolo: domnii Drăguşanul (Ion şi Andi), Ursu şi Blidaru, cărora le transmit recunoştinţa mea deplină şi eternă. Revin: Ian a venit la proba de sunet pe la ora 14.00. A coborît din microbuz împreună cu colegii din grup, trei la număr, iar după un minut deja eram prieteni. Mai întîi, desigur, Luci Bucătaru i-a dat la autografiat vreo trei vinyl-uri. Apoi s-au fotografiat. Asta am făcut şi eu, şi fiu-meu, Tudor, ba şi nepotul Adi, venit la 12 ani de la Bucureşti special pentru Festival. Am vorbit preţ de cîteva minute bune, mi-a semnat în cartea lui Costin Grigoraş „Faţa văzută şi nevăzută a muzicii”, în capitolul dedicat lui, apoi… a plecat să viziteze Cetatea! Nu a vrut să-i deranjeze pe Alternosfera, care îşi făceau şi ei soundcheck-ul. Ideea e că Muzicienii sînt altceva decît bagabonţii care se prefac că, pardon, cîntă. Adică sînt oameni normali, ca mine şi ca dv., fără fiţe, gărgăuni şi talente. Ci doar cu talent, în cazul lui Ian, enorm. Dublat de studiu fără încetare şi înmiit de muncă infinită. Simplu, nu?

 

 

 

Fiţi sociabili!