Bucovina Rock Castle, seara I

Bucovina Rock CastleDeşi îşi propusese ca în acest an desfăşurarea evenimentului să fie riguroasă, conform programului, încă de la început, Festivalul a demonstrat că are personalitate, în sensul că oricîte eforturi şi bune intenţii ar exista, artiştii n-au nimic de-a face cu ceasul: ei le ştiu pe ale lor, adică vin să-şi facă sound checking-ul cînd vor ei, sau … deloc, reglîndu-şi sculele zeci de minute taman cînd ar fi trebuit să se afle în plin show. De aici o întîrziere încă din start de 90 de minute, ulterior întinsă pînă la vreo 2 ore, astfel încît spectacolul a început la 19.30, în loc de 18.00, şi s-a încheiat în jurul orei 03.00, nu 01.00, cum se planificase. Supărare mare n-a fost, că bere s-a găsit pe parcursul întregii nopţi. Muzical a fost, însă, o desfătare, inclusiv pentru cei cărora, în principiu, nu prea le place hard-ul dus la extrem, spre death metal, hardcore şi altele asemenea. Asta, fiindcă grupurile prezente pe scenă au fost realmente excepţionale. Deschiderea a fost asigurată de Masterpiece, un grup-tribut către Metallica, ceea ce nu l-a împiedicat pe Andy Ghost, vocalistul lui Altar, să aducă un pic de tribut şi lui Thin Lizzy – „Whisky in the Jar”! White Walls din Constanţa au fost şi ei încîntători, în timp ce Bucovina a sunat perfect profesionist şi chiar mai mult decît atît. Au venit apoi uluitorii ucraineni numiţi Jinjer, cu o vocalistă fără egal în lume: o piticanie care efectiv sparge microfonul în cel mai autentic stil death metal. Un grup de mare viitor pe plan internaţional, la fel ca şi ungurii numiţi Subscribe, vocalistul lor, Valentine, fiind cel mai spectaculos front stage man din cîţi am văzut vreodată, un Spiderman care sărea de pe boxe pe stîlpi şi de acolo în public. Finalul serii a fost şi el de excepţie: un etno-hard intelectualizat al lui DorDeDuh, premiaţi pentru Imnul acestei ediţii a Festivalului, intitulat „Dojana”.

 

Fiţi sociabili!