Bucovina Rock Castle. Public: corturari, copii, mirese!

Bucovina Rock CastleAm să închei astăzi cronica prelungită a Festivalului Bucovina Rock Castle cu un episod în care personajul principal este publicul, altfel spus beneficiarul întregului eveniment. Am văzut printre miile de participanţi, mai ales în primele 3-4 ore ale fiecărei zile, o mulţime de piticuţi, de 14-15 ani sau poate chiar mai tineri, ceea ce este nu îmbucurător, ci încîntător: înseamnă că părinţii au aflat că locul şi evenimentul nu sînt toxice. Că pot, adică, să-şi lase copiii la Festival, cu convingerea că se vor întoarce acasă teferi, eventual şi fericiţi. Am stat de vorbă cu mulţi dintre ei. Recordul cred că aparţine unui băieţel şi unei fetiţe: el de 11 ani, ea de 12, vecini de scară în George Enescu, prezenţi în fiecare seară. Mi-au spus că părinţii îi lasă fără nici o grijă, dar cu condiţia să se întoarcă acasă la ora 22. Frumoşi, luminoşi, cu tricouri „regulamentare” (el – Iron Maiden, ea – AC/DC). Trebuie salutaţi şi cei care au populat „orăşelul de corturi”, cîteva sute. Veniţi din: Cluj, Arad, Reşiţa, Brăila, Vaslui, Botoşani, Bistriţa. De altfel, un bistriţean m-a terorizat o seară-ntreagă, a doua, şi nu s-a lăsat pînă n-am luat o gură din „bistriţeana” lui de fix 68 de grade. Incidente n-au fost, accidente nici atît, deşi s-a „băgat” pogo aproape non stop. S-au mai pierdut obiecte (chei, ochelari de soare, şepcuţe). Unele au fost recuperate. Cea mai spectaculoasă apariţie a fost a nuntaşilor, sîmbătă seara, care au părăsit terasele de pe platou şi au coborît în şanţul cetăţii. Am admirat fără rezerve efortul depus de mireasă: cu mîinile îşi ţinea rochia cu trenă, în timp ce numai ea ştie cum reuşea să păşească pe tocuri printre pietrele care acopereau drumul de acces. Casă de piatră! Adică de Rock.

 

 

Fiţi sociabili!