Bucovina Rock Castle, ediţia a VI-a – Seara isteriei naţionale

Aşteptată cu justificat interes, ediţia a VI-a a deja clasicizatului Festival Bucovina Rock Castle a debutat sub semnul unei veritabile isterii, mai întîi locale, extinsă însă apoi la nivel naţional, din moment ce media de toate felurile au preluat-o. Motivul? Unul absolut aberant: o mînă de autodeclaraţi slujitori ai Domnului a protestat chiar şi în scris (ceea ce mie-mi sună a delaţiune pură), cerînd cu vehemenţă gonirea din Festival a grupului suedez Dark Funeral pe motiv de satanism. Ca să fie masa cu adevărat bogată, argumentele sfinţiilor lor au mers de la pîngărirea Cetăţii (de fapt… a şanţului de apărare, că acolo se desfăşoară evenimentul!) pînă la cheltuirea nesăbuită a banului public. Despre libertate de expresie, despre practicarea unei forme de artă (black/death metal în cazul dat), despre faptul că ceea ce se petrece pe scenă este pur şi simplu… un spectacol!, domniile lor n-au spus/scris nici măcar un cuvinţel. Atît şi-au propus: să-i gonească pe satanişti înapoi în Suedia mamelor lor de duşmani ai creştinătăţii, iar dacă s-ar fi putut cere, cu siguranţă că ar fi făcut o petiţiune, Coană Joiţico!, prin care să solicite construirea unui rug (desigur, tot din ban public, că aşa o cheltuială se justifică!) pe care să-i perpelească la foc mic pe antihrişti şi, ca bonus, pe cei vreo 7.000 de puştani veniţi să-i vadă şi să-i asculte. Avînd în vedere toate astea, sigur că am aşteptat cu emoţie apariţia întruchipărilor satanei pe sfînt pămînt strămoşesc… Şi-au apărut cinci băieţi, de fapt cinci domni, suedezi, impecabili în toate cele: eleganţi, manieraţi, distinşi, ba şi cu un umor nebun la purtător(i), drept pentru care, cînd am intrat în cortul lor şi i-am întrebat „E vreunul dintre voi care aparţine speciei umane şi cu care să pot discuta ceva?”, au izbucnit în hohote. În rest, m-au ajutat să le pronunţ corect numele, mi-au corectat componenţa grupului, în care fusese cooptat un nou basist pentru turneul mondial în care au inclus pe pagina lor oficială şi Suceava, alături de Tokyo, Londra, Madrid, Paris, Munchen etc., o chestie care cred că ne onorează. Muzical? Buni, foarte buni, tehnici şi rapizi, cu mare priză la publicul care a participat absolut entuziast la eveniment. Nimeni n-a dat foc Cetăţii, nu s-au înfipt ţăruşi în găini, n-au fost prăjite de vii pisici sau veveriţe. Ba, încă mai a, ptiu!, dracului chestie, doi „satanişti” de vreo 13 – 14 ani, mi-au predat un portofel cu bani şi carduri care fuseseră pierdute şi care au ajuns la proprietarii lor. Pentru toţi cei care n-au înţeles despre ce vorbim, nu-i nimic: se poate învăţa orice, la orice vîrstă, inclusiv noţiuni mai greu de priceput precum arta, libera exprimare, toleranţa. Publicul a fost mai mult ca în oricare alt an, ba parcă încă şi mai frumos şi mai educat decît oriunde în ţară şi în lume. Pentru ei, pentru aceşti adolescenţi cu adevărat minunaţi, există acest Festival. Ei ştiu de ce merg acolo. Cine nu înţelege asta, e rugat să stea acasă, să se uite la televizor şi, eventual, să împletească ciorapi.

 

Fiţi sociabili!