Bucovina Rock Castle. După triumf ce urmează?

JinjerAnul trecut, după ce am scris tot aici că ediţia aia a fost nu un simplu succes, ci de-a dreptul un triumf, numitul Ion Drăguşanul, creierul şi inima Festivalului, mi-a spus că i-a mers la suflet şi că asta l-a convins să facă o ediţie (cea recent încheiată) încă şi mai şi. De aia şi titlul rubricii din acest număr. Dincolo de retorica implicită, rămîne fondul problemei: dacă am considerat ediţia anterioară un triumf, atunci cum s-o mai cataloghezi pe cea de anul ăsta? Revenit la formatul de patru zile, ca la ediţia I (că la cea de-a doua au fost doar trei), Bucovina Rock Castle s-a internaţionalizat aproape de la sine, căpătînd rezonanţă şi atrăgînd grupuri nu doar multe (au fost 24 anul acesta), ci şi de mare calitate. S-a renunţat la experimente de genul „preselecţie pentru grupurile noi din zonă” şi s-a mers pe ideea de profesionalism – asta însemnînd nu neapărat mare notorietate, ci un sunet original diferit de al altora, compoziţii proprii şi discuri scoase (cu una sau două excepţii). Anul trecut, prezenţa cea mai spectaculoasă au avut-o bosniacii de la Dubioza Kolektiv, care anul acesta au „rupt” publicul la Festivalul de la Roskilde, din Danemarca, după cum mi-a povestit Tică Varzariu, fostul meu elev, student la Copenhaga (îl ştiţi, militantul ăla nebun pentru cauza Roşia Montană, alături de Mihnea Blidariu), sosit şi anul acesta la Festival tot pe bicicletă, tot de la Copenhaga! Anul acesta Jinjer din Ucraina şi Subscribe din Ungaria au fost prezenţele de excepţie pe care le aştept să „spargă piaţa” şi în Vest în anii următori. Ajunşi aici, să spunem că, mai mult ca sigur, anul viitor vor fi tot patru nopţi de rock, dar cu mai puţine grupuri în fiecare din ele, pentru a lăsa loc şi de bisuri. Şi, categoric, cîte un nume mare în fiecare zi.

 

 

Fiţi sociabili!