Brutăria americană de maximă siguranţă

Iată că visul de aur al omenirii fotbalistice a prins cumva contur, paradoxul fiind acela că marea curăţenie a început din locul unde prin „football” se înţelege cu totul altceva: Statele Unite ale Americii. Fluierul de sfîrşit al meciului pe care Blatter l-a jucat timp de 19 ani, cam fără adversar, i-a aparţinut FBI-ului, iar momentul ales pentru final a surclasat tot ce a reuşit pînă acum DNA-ul nostru, adică l-a scos din joc pe Tataie taman cînd îi era sărbătorirea celui de-al 1.014-lea mandat mai veselă. Faptul că în momentul cînd scriu eu această rubrică fosila e încă în libertate nu se compară nici el cu ceea se petrece în bătătura noastră: pariez oricît că pentru Blatter sînt deja larg deschise porţile unei brutării de maximă siguranţă şi că ideea de „cu suspendare” nu figurează printre opţiunile Curţii Supreme a SUA, unde presupun că se va finaliza tărăşenia. Chestia care mă intrigă este aceea că nesimţitul de moşneag (să văd eu care mai are tupeu să grohăie că „înţelepciunea vine cu vîrsta”!), deşi valul de arestări începuse fix în preziua programatelor alegeri, tot n-a avut bunul simţ să renunţe la un nou mandat care, însă, nu a avut o durată mai mare de cinci zile. Stau şi mă întreb ce o fi acum în sufletul Naşului, ştiut fiind faptul că slugile au obiceiul de a copia la indigo apucăturile stăpînului. Iar el nu l-a recunoscut de stăpîn decît pe hodorogul debarcat. Prin ricoşeu, poate ar fi momentul să ne întrebăm cum o fi aplicat Naşu’ în ţară învăţăturile Blatter-iste. De fapt nu noi, ci instituţiile specializate. În acelaşi registru, s-ar cuveni ca, atît timp cît se află încă în libertate provizorie, domnu’ Naşu să-i ridice repejor ditamai statuia lui Burleanu, cel care l-a scăpat de la a fi prezent acolo, în momentele în care se producea prăbuşirea… că poate rămînea şi el prins de moloz!

 

Fiţi sociabili!