BRC 2018: schimbarea la față

Tocmai cînd mă gîndeam că Bucovina Rock Castle a intrat pe o traiectorie stabilă și că, tehnic vorbind, nu mai pot să apară chestii noi, iată că ediția a VIII-a (cînd au trecut şapte ani!?) a adus elementul de noutate care, pe mine cel puțin, m-a surprins: se va cînta nu pe una, ci pe două scene! Întîi am crezut că e o falsă informație, apoi, după ce am vorbit cu părintele evenimentului, Ion Drăgușanul, m-am lămurit pe deplin: da, vor fi două scene, una în parcare, pe platou, în fața oului-minune, cam pe unde s-a desfășurat vreo doi sau trei ani la rînd Festivalul de Blues. În fond, zice vorba din bătrîni că unde merge blues-ul, merge și rock-ul! Da, merge, numai că apar mereu și factori perturbatori: acum doi ani au fost domnii preoți care știau precis că pe scenă (era doar una pe atunci) urma să apară însuși Satana sub forma unor băieți din Suedia. S-au domolit popii pe la o bucată, satanele au venit de la Paris și, în drum spre Tokyo, au poposit și pe la noi, ceea ce mi se pare onorant: e o chestie să împarți satanele cu francezii și cu japonezii! Anul acesta, alți doi dezinformați (vedeți, boieri dv., aș folosi niște cuvinte mai tari, dar nu risc să mă cheme ăștia în judecată, așa cum îi vor chema pe ei la tribunal organizatorii) s-au trezit într-o dimineață cu fețele la cearceaf și au băgat în media una d-alea grele, cum că iar e invazie de satane, că nu știu cine se zvîrcolește în mormînt și că tinerii din ziua de azi nu merită decît să aprindă lumînări și să se roage pentru mîntuirea sufletului, varianta de rugăciune penticostală! Aici mă simt obligat să comentez că s-a reușit un fel de uniune religioasă cam împotriva naturii, și colo, și dincolo, exaltații fiind repartizați uniform! Una peste alta, vina trebuie căutată în media care le-a acordat nejustificata atenție unor oițe rătăcite (sau berbeci!?). Despre ce a fost concret pe cele două scene, în numărul următor.

Fiţi sociabili!