Brandul de țară: sălbăticia

Săptămîna trecută, luni, editorialul lui Radu Paraschivescu din „Gazeta Sporturilor” vorbește despre nenumăratele repatrieri ale unor fotbaliști români despre care cea mai blîndă și neutră caracterizare ar fi aceea de „inadaptabili”. Sînt prezente în comentariul său absolut toate numele la care sînt sigur că vă gîndiți, de la Chichireș (sau cum l-o chema…) pînă la Ianis Hagi, și de la Răzvan Marin la Chipciu. Nimic nou sub soarele românesc. Eu însumi am atacat subiectul de zeci de ori, cu ocazia fiecărui nou sezon de transferări și ori de cîte ori se zvonea că vreun alt „vopsit” urma să devină superstar în vreun campionat de mare anvergură, făcîndu-i fericiți pe viitorii noi colegi prin prestațiile-i de excepție, pe agenți și pe ex-patron(i) prin sumele și comisioanele încasate, precum și pe tot neamul său care vedea viitorul în cu totul alte nuanțe, căcăniul de o viață urmînd să devină un roz strălucitor. În loc de toate astea, sau măcar ceva din ele (cu excepția banilor patronilor-țepari și al agenților tot așa) presupusa viitoare stea mondială, aproape fără excepție, intră în conflict cu noii colegi, cu noii patroni și cu noul antrenor, dincolo de lehamitea în pregătire dînd dovadă, de regulă, și de o lipsă de educație vecină cu sălbăticia, ceea ce făcea practic imposibilă comunicarea, pe lîngă imposibilitatea comunicării în sine, asta fiindcă în imensa lor majoritate, exportații nu puteau să se exprime cît de cît nici măcar în limba mamei lor, darămite în vreo engleză sau italiană… Fenomenul, cum ziceam, nu-i nou. Nu vorbesc neapărat de distruși precum Mitea ori Răducanu-blocnotes, dar nici Răducioiu n-a fost mult mai breaz, ba nici Ilie Dumitrescu, cu toată aparența lui de om cît de cît stilat, din moment ce a lăsat în urmă-i, la Londra, nu regrete, ci doar niște povestioare mai degrabă grotești, de a trebuit să se haiducească tocmai prin Mexic!

Inadaptabilitatea aproape totală și perfectă a fotbalistului român ține de spațiul (non)cultural în care acesta crește o vreme și în care singurele repere sînt maneaua, bombele sexy și mașinile mega-benga. Altfel spus, un fel de junglă. Locul unde sălbăticia este normă de viață.

Fiţi sociabili!