Boul planetar

Peste doar patru luni se vor împlini 29 de ani de la momentul cel mai fericit din toată existența mea de pînă atunci: gonirea lui Ceaușescu, pe care am sărbătorit-o cam toată ziua aia de 22 cu nenumărați prieteni și nenumărate sticle de tot ce vă puteți imagina. Țin minte că ne făceam fel de fel de planuri: cele pe termen foarte scurt prevedeau dispariția lui Ceașcă, ceea ce s-a și petrecut, e drept că altfel decît ne-am fi dorit eu și prietenii mei. Cele pe termen mediu erau legate de o presă, inclusiv televiziune, liberă, de posibilitatea de a călători și altundeva decît la Varna și Cernăuți. Îndeplinite și astea.

În sfîrșit, pe termen lung ne imaginam o țară prosperă, înfloritoare pe măsura frumuseții ei, curată și locuită de un popor demn, civilizat și relaxat, care să se bucure de concerte rock, de fotbal în Champions’ League, de mașini noi și frumoase, de tot ceea ce viața oferă lumii civilizate. În loc de toate astea, ne-am pricopsit cu o caricatură de clasă politică, alcătuită din felurite categorii de infractori, de la falsificatori ai propriilor diplome de studii (evident neurmate vreodată) pînă la falsificatori de acte de proprietate, cu o justiție mai coruptă decît cei anchetați și condamnați, cu tribune pustii la meciuri jucate de niște asistați social, nu fotbaliști, de „concerte” de manele cu vărsare de sînge, de mașini second hand (că noi dracu-și permite!), cu miliarde de tone de gunoaie care îneacă munții, orașele, șoselele și Delta, cu braconieri care au curățat toate apele de toți peștii… și înșiruirea poate continua pe mii de pagini.

Peste toate, omul de tip nou, pentru care nu există norme, repere, limite. Într-adevăr, el circula, așa cum ne doream cu toții atunci, pe 22, peste tot în lume. A devenit un fel de cetățean planetar. Care „se spală” în Anglia într-o cadă plină cu lire sterline, care se filmează live în trafic pînă-i omoară pe toți cei opt din mașină, cu el cu tot, care dă tunuri prin bancomate în America cu cele 2.000 de carduri clonate pe care i le găsește poliția acasă, care etc. Și care o distruge psihic pînă și pe Simona Halep în finală, urlînd ca idiotul o porcărie în liniștea de catedrală. Asta duce la un amendament: înainte de cetățeanul planetar, noi am inventat boul planetar, în doar 29 de ani.

 

 

Fiţi sociabili!