Bomba biologică

Cîteva ziare centrale – între care unele cu „pretenţii” – publică tot mai multe anunţuri policrome (în toate sensurile) conţinînd oferte de „întîlniri fierbinţi”. Dovadă că sexul vinde şi… se vinde. Fenomenul ar merita, la modul serios un – sic! – aprofundat studiu, cu titlul posibil „Arta de a-ţi vinde trupul”. O scurtă analiză a conţinutului, limbajului acestor „propuneri indecente” – vecine de pagină cu ofertele „vrăjitoarelor” care „apropie pe soţ de soţie” ori „îl dezleagă de amantă” – e interesantă şi nu ar trebui să stîrnească false pudori. Astfel, pe lîngă „profesioniste ale plăcerii” ce oferă „destrăbălare maximă” ori „momente unice de răsfăţ”, apare în peisajul acesta roz-bombon şi cîte o „novice în domeniu” ce garantează – în ciuda logicii – „finalizări explozive” ori „plăceri nebănuite” domnilor generoşi. O „doamnă blondă, cultă şi jucăuşă” caută pentru dormitorul ei pustiu „bărbat adevărat, din Provincie”. Asta chiar mi-a plăcut! Domnişoare „frumoase foc, fără fiţe, fără grabă” – majoritatea, desigur, „studente”, deoarece conversaţia cultă dă piper oricărui preludiu – se întrec cu „fete simple, sfioase” (cum adică?) în a-şi lăuda prestaţiile. Care se învîrt, ca tarif, în jurul a 100 lei ora „pentru o dată sau chiar două ori”, dovadă că preţul e ţinut în frîu de oferta bogată. Toate invitaţiile sînt emise în nume propriu de doamne ori domnişoare stilate, curate, discrete. Parfum! N-am descoperit nici un anunţ sincer, corect, în genul „peşte gras şi asudat, cu lanţ şi ghiul de aur, închiriez cu ora matracuce boite, dispuse la orice”. Deşi, tuciuriii care te abordează cu propuneri dubioase în gară, în baruri ori la colţ de stradă dovedesc falsitatea reclamei colorate şi coboară, practic, vechea zicală „a umbla cu cioara vopsită” din spaţiul metaforei în cel al celei mai mizerabile şi palpabile – pentru cine are inconştienţa să încerce – realităţi dîmboviţene. Comparaţia între marketingul sexului şi cel politic – în ambele domenii ni se vînd, ni se propun, de secole, stoluri întregi de „ciori vopsite” – este prea veche şi prea uzată pentru a zăbovi acum asupra ei. În ambele tipuri de „comerţ” cred (deoarece pe primul nu l-am încercat, şi nu regret) că ceea ce ţi se oferă dincolo de „gardul vopsit” e cel mai adesea dezamăgitor. Şi tot din păcate, în amîndouă aceste afaceri adesea păguboase e inutil să reclami păcăleala scump plătită la… Protecţia Consumatorului. Voi pune punct scurtei incursiuni în limbajul înşelător al pieţei amorului tarifat şi cronometrat. Un fenomen, un proces în plină expansiune, în ciuda – ori poate, dimpotrivă, din pricina? – crizei societăţii de azi. A-l ignora la modul ipocrit nu înseamnă a-l înţelege şi nici a-l rezolva. Nu înainte, însă, de a da glas unei sincere uimiri. „Cireaşa de pe tort”, promisiunea cel mai des întîlnită – în afara completei oferte trupeşti şi discreţiei depline – este disponibilitatea pentru sex neprotejat!!! Semnele exclamării sînt de rigoare aici: asemenea nebunie e ofertă ori contra-ofertă!? Orice adolescent cunoaşte – mă rog, ar trebui să ştie, dacă educaţia sexuală s-ar preda responsabil, corect în şcoli – pericolul major al relaţiilor intime fără protecţie, întîmplătoare, cu persoane promiscue şi necunoscute. O „bombă biologică” la purtător, care nu o dată, poate ucide. Şi pe care fiecare individ are deplina libertate de a o dezamorsa ori detona.

 

 

Fiţi sociabili!