Boală cronică

Nu există pe lumea asta echipă care să nu fi suferit măcar o dată vreun accident care să facă uitate toate trofeele, toate momentele de glorie, toate realizările din întreaga ei istorie şi care să îi facă pe suporteri să o ia razna, în cazurile extreme consemnîndu-se şi veritabile tragedii. Şi cu cît mai mare e echipa, cu atît mai mare e durerea fanilor. Aşa, doar din memorie, fără să apelez la arhive şi site-uri, vă reamintesc de finala de campionat mondial pierdută de Brazilia chiar pe Maracana în faţa Uruguayului în 1950, de aceeaşi Brazilia bătută tot acasă, acum doi ani, de Germania, cu 7 – 1, de Real Madrid distrusă în Copa del Rey de Alcorcon cu 5 – 1 acum cîţiva ani, etc. Pentru că avem şi noi faliţii noştri, ne poziţionăm, păstrînd diferenţele, cam tot pe acolo. Nu în sensul jocului în sine, cît în privinţa catastrofelor venite taman cînd ţi-e lumea mai dragă. Specialitatea casei are o notă specifică, însemnînd de fapt specializarea în pierderea meciurilor… cîştigate. Cînd se termină egal, după ce ai avut un avans consistent, pierderea celor două puncte devine aproape o victorie! Şi se traduce, desigur, în limbajul de specialitate, prin „am cîştigat un punct” şi nicidecum că am pierdut două. Ca să nu fac trimitere la istoricul România – Iugoslavia din 13 noiembrie 1978 (1-0 în minutul 2, 3-2 la pauză, rezultat final: 4-6!), vă amintesc doar de minunatul meci de debut al nostru în actuala campanie pentru „mondiale”, cu Muntenegru, cînd imediat după ce am dat, am şi luat! Iar ca masa să fie chiar bogată, a bătut şi belgianu’ în prelungiri un penalty direct în tabelă. Avînd în neuron înfipt acest deja vu, nu mi-a mai venit să mă bucur de golul Stelei de săptămîna trecută, cu ferma convingere că Zurich ne dă gol, ceea ce s-a petrecut întocmai şi la timp pentru a putea trage concluzia logică: dacă la ceilalţi, oricare ar fi ei, putem vorbi doar de accidente (între cele două dezastre amintite mai sus, Brazilia a avut grijă să devină campioană mondială de cinci ori!!!), la noi este vorba doar de o boală. Se numeşte cretinism fără frontiere.

 

 

Fiţi sociabili!