Blues-ul vine, vine, vineee…

…calcă totul în picioare/săptămîna viitoare! Ceea ce înseamnă că a mai trecut un an, cu care noi sîntem mai bătrîni, iar el, blues-ul, mai tînăr! Sau nu? Ca să încheiem cu filosofeala, vă mai zic o dată citatul meu favorit în direcția asta. Îi aparține domnului Buddy Guy, probabil ultimul veteran în viață și în plină forță creatoare (în fond, nu are decît 82 de ani!): „Blues-ul e ca mama. Îmbătrînește. Dar poți să nu o mai iubești numai pentru atît!?”.

Sper ca la această ediție aniversară, a X-a, a Festivalului de Blues închinat amintirii prietenului nostru și al Muzicii, Fane Adumitroaie, să fim măcar cu vreo 10 – 12 spectatori mai mulți decît la edițiile anterioare, unde mereu și mereu ne-am întîlnit aceiași vreo 250 – 300 de bolnavi de blues. Motive ar fi, începînd cu acela că, din nou, totul (nu Totu!) este gratis, spectacolele urmînd să aibă loc în zona din fața Casei de Cultură, pe așa numita esplanadă.

De la început trebuie spus că afișul din acest an include, pe lîngă deja clasicizatele prezențe ale lui Vali Răcilă, Rareș Totu, Raul Kusak ori Joe Rusi (care vine în premieră alături de o pianistă din „casa blues-ului”, adică din New Orleans, pe numele ei Leslie Smith) și două nume care pot fi oricînd capetele de afiș ale oricărui festival de blues de oriunde pe lumea asta: Robben Ford (care va apărea în chiar prima seară a Festivalului, pe 6 iunie) și Eric Gales, recentul laureat al Blues Awards la categoria Blues Rock Artist, programat să cînte pe 7 iunie.

Despre ce mai e pe afiș în ambele seri, precum și despre ce vom mai vedea și asculta pe 8 și pe 9 iunie, în numărul viitor al Jupânului.

Fiţi sociabili!