Blues Fest, impresii pe sărite (I)

N-am de gînd să fac o cronologie a evenimentului, mai ales că așa am scris cronica pentru „Monitorul”. Aici mi-am propus să punctez cîteva momente care au marcat această ediție a Festivalului, a IX-a, cea mai bună dintre toate, și n-o zic numai eu. De ce o consider astfel? Păi, în primul rînd fiindcă e pentru prima oară cînd jumătate din numele prezente pe scenă pot fi oricînd capete de afiș la festivaluri din alea grele, ceea ce înseamnă că și acesta al lui Bobby, de fapt al nostru, e din aceeași categorie valorică, nu-i așa? Fiind vorba de doar două zile de festival, chiar a fost greu să-i distribui pe cei trei mari, fiecare avînd toate argumentele muzicale pentru a fi capul de afiș al oricărei seri ori chiar al întregului eveniment. Dacă nu știați, chitaristul grupului Malone Sibun Band, Innes Sibun, a fost timp de doi ani (’93-’94) chitaristul lui Robert Plant, și să nu-mi spuneți că după ce cînți o viață alături de Jimmy Page accepți lîngă tine vreo panaramă! Innes a fost uluitor, senzațional, cel puțin egalul fenomenului care ne-a încîntat în 2016, Josh Smith. A fost și „opening act” pentru alte monumente ale blues-ului: Peter Green, Al Kooper, Johnny Winter sau Taj Mahal într-o carieră care mai are mulți ani în față, din moment ce Innes nu are decît 50 de ani! Partenerul său de grup, Marcus Malone, american din Detroit, dar stabilit în Anglia, este la fel de bun chitarist, doar că nițel mai puțin exuberant. Nu are, adică, demența lui Innes. Fiind negru, asemănarea cu Buddy Guy nu mi se pare deloc forțată. N-aș încheia înainte de a remarca absența publicului. Nici în centrul cătunului n-am fost mai mulți decît la Gîrla Morii sau decît la Cetate, culmea culmilor fiind că la absolut nici unul din blocuri n-am văzut nici o ființă bipedă în balcon sau la vreo fereastră. Nimic mai normal decît asta într-o țară perfect anormală, unde în plin mileniu III, prin cultură noi înțelegem ouă închistrite și bundițe cu jderi morți pe ele. Iar dacă-l evoci pe laureatul Nobel, Bob Dylan, 99,9% dintre bipezi vor grohăi: „Cine-i ăla, uăi?”.

 

Fiţi sociabili!