Blues Con-Fusion, în aer liber (IV)

NightlosersAşa cum era firesc, ediţia a VI-a a Festivalului a fost închisă de Nightlosers, grupul cel mai iubit, şi pe bună dreptate. Dincolo de abordarea cu totul originală a ceea ce generic se numeşte blues, dincolo de virtuozităţile la care se dedau cu precădere Jimi „El Lako”, „Naşu’” Purcărin ori Hanno (la maglă, desigur!), Nightlosers au un tonus al lor, şi numai al lor, ceea ce generează în public pur şi simplu o stare de bine. Cîrcotaşii le reproşează că nu prea îşi înnoiesc repertoriul, în timp ce ceilalţi, fani devotaţi ca mine, abia aşteaptă să mai audă încă şi încă o dată, să zicem, „Blue Suede Shoes”, în varianta şi cu text românesc, aia cu „Mergi, pisică, mergi!”. Ceea ce nu s-a petrecut şi acum, Hanno abordînd numai textul original. Prestaţia lor a început cu un accident de muncă, chiar la prima piesă Hanno rămînînd fără o coardă la chitară. Reparaţia a durat ceva vreme dar, culmea!, spre finalul concertului chestia s-a repetat, însă Hanno a cîntat doar în 5 corzi ultimele bucăţi, şi zău că nu s-a simţit. Dintre „noutăţile”, nu multe, din repertoriu, am notat un „Shake, Rattle and Roll” care a sunat senzaţional. Mai trebuie arătat că solo-ul la maglă al lui Hanno a sunat mai bine ca oricînd, ceea ce mă face să cred că omu’ nu stă între concerte, ci face studiu intens acasă. Claudiu Purcărin a adus şi el ceva inedit: un solo combinat de tobe şi porcuşori-jucărie de plastic, cu care Naşu’ a stîrnit nu doar rumoare, ci aplauze dezlănţuite. Dacă mai spun şi că Jimi a fost impecabil în tot ce a făcut, dar şi că Grunzo Geza şi-a luat în cîrcă clapele şi a început să patruleze pe scenă cîntînd în poziţia asta, veţi înţelege că aţi avut ce pierde dacă n-aţi fost acolo. Această ediţie a fost realmente nu doar un succes, ci un triumf, iar dacă se va continua în aer liber, nu ne rămîne decît să ne rugăm încă de pe acum ca anul viitor vremea să ţină cu noi.

Fiţi sociabili!