Blues Con-Fusion, în aer liber (III)

Marius DobraDupă prima seară/noapte a Festivalului, la plecare, am declarat, şi chiar eram hotărît să fac asta, că a doua zi am să vin îmbrăcat cu salopetă de schior, aia care nu-mi lipseşte din bagajul de pescuit, şi pe care o îmbrac de obicei începînd cu luna noiembrie. Spre norocul meu, Zîna cea Bună nu m-a lăsat, dar asta nu înseamnă că n-am pus pe mine cămaşă de iarnă, vestă, geacă tot de iarnă, iar la Gîrla Morii am luat-o… în sens invers, pînă am rămas în T-shirt!, că era cald cu draci. Odată despuiat, nu mi-a mai rămas decît să-mi iau şi-o bere rece!… care mi s-a încălzit pe masă, întrucît rămăsesem cu gura căscată către scena unde în deschidere ne-a uluit Marius Dobra Band, o alcătuire ciudată: un român şi doi unguri, toţi din Austria! Unde, din cîte am priceput, Marius este călare pe situaţie, felul în care înţelege el să facă blues nefiind, presupun, la îndemîna nici unui austriac. De altfel, Marius Dobra a fost, iar impresia e unanimă, revelaţia absolută a ediţiei din acest an. Dincolo de biografia sa absolut halucinantă, de miraculoasa-i revenire, fără glumă, din morţi, ceea ce face el din chitară este formidabil, vocea îi este perfectă şi zdravănă de tot, compoziţiile sale sînt deosebite de tot ceea ce am auzit pînă acum. În plus, muzicienii de lîngă el sînt şi ei foarte buni, ceea ce dă o calitate deosebită sound-ului. Am urmărit, repet, cu gura căscată, prestaţia lor impecabilă şi îmi doresc să-i mai văd, nu numai la noi, dar dacă ar veni an de an aici, zău că n-ar fi cu supărare. Imediat după Marius, în timp ce pe scenă se aflau Borsodi Blue din Ungaria, m-am dus la Vali Răcilă. Mi-a declarat exact ceea ce mă aşteptam: că s-a îndrăgostit definitiv şi pe veci de Marius Dobra, pe care l-a şi pupat părinteşte cînd a venit şi el la masa noastră. Borsodi Blue au adus şi ei o chestie inedită: un fel de cool jazz-blues, foarte elaborat, deci ceva mai dificil de înţeles şi de apreciat, dar categoric interesant (tot Vali, adică actorul din el, mi-a spus atunci că „interesant” e cuvîntul folosit de criticii de teatru cînd scriu/vorbesc despre o piesă lipsită de valoare!). Despre Nightlosers, ca întotdeauna, un episod separat. În numărul următor.

 

 

Fiţi sociabili!